1. [MDN '00] DECONFITURĂ s. f. stare de insolvabilitate a unui debitor; faliment. (< fr. déconfiture)
2. [DCR2] deconfitură s. f. (franțuzism) Eșec ◊ „Memoria intră într-o dulce deconfitură.” ◊ Rev. 22 45/94 p. 14 (din fr. déconfiture)
3. [Scriban] *deconfitúră f. pl. ĭ (fr. déconfiture, d. déconfire, a aduce într’o stare jalnică. V. confete). Iron. Ruină, desfacere, faliment: deconfitura unuĭ partid.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL