1. [DEX '09] DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Livr.) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.
2. [MDA2] deconcertat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: deconcerta] (Liv) Tulburat.
3. [MDA2] deconcertat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deconcerta] (Liv) Deconcertare.
4. [DEX '98] DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.
5. [DLRLC] DECONCERTAT, -Ă, deconcertați, -te, adj. (Franțuzism) Tulburat, zăpăcit, descumpănit. Bine, dar Grigoriță e în divorț cu ea, Miroane! obiectă d-na Constantinescu deconcertată. REBREANU, R. I 254.
6. [DN] DECONCERTAT, -Ă adj. Tulburat, dezorientat, năucit. [Cf. fr. déconcerté].
7. [MDN '00] DECONCERTAT, -Ă adj. tulburat, dezorientat, perplex. (< fr. déconcerté)
8. [DEX '09] DECONCERTA, deconcertez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.
9. [MDA2] deconcerta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr déconcerter] (Liv; c.i. oameni) A face să-și piardă siguranța de sine Si: a tulbura, a zăpăci.
10. [CADE] * DECONCERTA (-tez) vb. tr. și refl. A se turbura, a (se) zăpăci; a face să-și piardă (a-și pierde) cumpătul [fr.].
11. [DEX '98] DECONCERTA, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din fr. déconcerter.
12. [DLRLC] DECONCERTA, deconcertez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul sau siguranța de sine, a tulbura, a zăpăci. Faptul a deconcertat pe prințul Bazil Șerban, care... a început să se retragă. CAMIL PETRESCU, T. I 126.
13. [DN] DECONCERTA vb. I. tr. A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. [< fr. déconcerter].
14. [MDN '00] DECONCERTA vb. tr. a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. (< fr. déconcerter)
15. [Scriban] *deconcertéz v. tr. (fr. déconcerter, d. concert, concert). Fac să-și peardă cumpătu, încurc, turbur: acest răspuns l-a deconcertat.
16. [DOOM 3] deconcerta (a ~) (a deruta) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. deconcertez, 3 deconcertează; conj. prez. 1 sg. să deconcertez, 3 să deconcerteze
17. [DOOM 2] deconcerta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 deconcertează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL