1. [DCR2] decomunizare s. f. (pol.; termen folosit după dec. 1989) Acțiunea de înlăturare a urmărilor nefaste ale comunismului ◊ „Decomunizarea este o revoluție pașnică.” ◊ Rev. 22 40/93 p. 4. ◊ „Decomunizarea nu s-a produs în nici o țară fost-comunistă, cu excepția Cehiei [...] Așa cum comunismul avea mai multe dimensiuni, și decomunizarea trebuie privită ca un fenomen pluridimensional: eliminarea poliției secrete și a oamenilor ei [...] apoi lichidarea proprietății de stat prin privatizare și, de asemeni, schimbarea mentalităților.” ◊ Rev. 22 46/93 p. 13. ◊ „Decomunizare. În aceeași zi când ieșea pe piață numărul «Dilemei» despre decomunizare, emisiunea «Chestiunea zilei» [...] avea trei invitați care [...] își propuneau să discute problemele spinoasei «teme».” D. 99/94 p. 5; v. și Lupta 227/94 p. 8, ◊ Rev. 22 41/95 p. 9, R.l. 6 XII 96 p. 3; v. și lustrație (din des- + comunizare)
2. [DEX '09] DECOMUNIZA, decomunizez, vb. I. Tranz. A desființa proprietatea comună; a privatiza. – Pref. de- + comuniza.
3. [MDN '00] DECOMUNIZA, decomunizez, vb. I. tr. A înlătura, a desființa proprietatea comună; a privatiza. (< de1- + comuniza)
4. [DOOM 3] decomuniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decomunizez, 3 decomunizează; conj. prez. 1 sg. să decomunizez, 3 să decomunizeze
5. [DOOM 2] *decomuniza (a ~) vb., ind. prez. 3 decomunizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL