1. [MDA2] decoltare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: decolta] 1 Răscroire a unui obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii Si: decoltaj (1), decoltat1 (1). 2 Croire a unei haine astfel încât să aibă decolteu Si: decoltaj (2), decoltat1 (2).
2. [DN] DECOLTARE s.f. Acțiunea de a decolta; răscroire (a rochiilor, a bluzelor); decoltaj. [<decolta].
3. [DEX '09] DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.
4. [MDA2] decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: fr décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu.
5. [CADE] * DECOLTA (-tez) I. vb. tr. 👕 A croi astfel o îmbrăcăminte încît să lase gîtul, pieptul și umerii goi. II. vb. refl. A-și lăsa desveliți gîtul, pieptul și umerii [fr.].
6. [CADE] * DECOLTAT adj. 1 p. DECOLTA ¶ 2 Ⓕ Fără perdea, prea liber: expresiuni glume ~e.
7. [DLRLC] DECOLTA, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.
8. [DN] DECOLTA vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămînă descoperită; a răscroi mult în jurul gîtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].
9. [MDN '00] DECOLTA vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)
10. [Scriban] *decoltéz v. tr. (fr. décolleter, d. col, cou, laț, collum, gît). Las neacoperit gîtu și umeriĭ: a decolta o damă. Scot guleru și părțile care acoperă umeriĭ: a decolta o rochie.
11. [DOOM 3] decolta (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltez, 3 decoltează; conj. prez. 1 sg. să decoltez, 3 să decolteze
12. [DOOM 2] decolta (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decoltează
13. [DER] decolta (decoltez, decoltat), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneț).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL