1. [DEX '09] DECOLORANT, -Ă, decoloranți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (2). 2. S. m. Material, substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora (2). – Din fr. décolorant.
2. [MDA2] decolorant sm, a [At: MARIN, PR. I, 21/17 / Pl: ~nți, ~e / E: fr décolorant] 1-4 (Substanță) care înlătură (total sau) parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou, păr etc.
3. [CADE] * DECOLORANT adj. Care decolorează, care face să se piardă, să se șteargă coloarea [fr.].
4. [DLRLC] DECOLORANT, -Ă, decoloranți, -te, adj. Care decolorează, care face să dispară culoarea. Substanță decolorantă. ♦ (Substantivat, m.) Substanță sau agent fizic care are proprietatea de a decolora, de a îndepărta culoarea unui obiect. Clorul e un decolorant.
5. [DN] DECOLORANT, -Ă adj., s.m. (Substanță, agent fizic) care decolorează. [Cf. fr. décolorant].
6. [MDN '00] DECOLORANT, -Ă adj., s. m. (substanță, agent fizic) care decolorează. (< fr. décolorant)
7. [Șăineanu, ed. VI] decolorant a. care produce decolorațiunea: acidul sulfuros și clorul sunt decolorante.
8. [Scriban] *decoloránt,-ă adj. și s. (fr. décolorant). Care descolerează: cloru e decolorant. – Și desc- și disc-.
9. [MDA2] descolorant, ~ă smf, a vz decolorant
10. [MDA2] discolorant, ~ă a vz decolorant
11. [DOOM 3] decolorant2 s. m., pl. decoloranți
12. [DOOM 3] decolorant1 adj. m., pl. decoloranți; f. decolorantă, pl. decolorante
13. [DOOM 2] decolorant2 s. m., pl. decoloranți
14. [DOOM 2] decolorant1 adj. m., pl. decoloranți; f. decolorantă, pl. decolorante
15. [DE] DECOLORÁNT, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (1). 2. S. m. Material sau substanță care are proprietatea de a decolora (1) și care acționează fie prin adsorbție (ex. pământurile decolorante, cărbunele activ etc.) fie prin oxidare (ex. hipocloriții, apa oxigenată etc.), fie prin reducere (ex. dioxidul de sulf, hidrosulfitul de sodiu etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL