1. [MDA2] decoletat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decoleta] 1-2 Decoletare (1-2).
2. [MDA2] decoletat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: decoleta] 1 (Teh; d. piese) Prelucrat prin decoletare (1). 2 (Agr; d. sfeclă) Căreia i s-au îndepărtat frunzele.
3. [DEX '09] DECOLETA, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare în piese, care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A executa operația de decoletare. – Din fr. décolleter.
4. [MDA2] decoleta vt [At: DN2 / Pzi: ~tez / E: fr décolleter] 1 (Teh) A prelucra la strung un material de forma unei bare în piese care, atunci când sunt gata, sunt tăiate succesiv din aceasta. 2 (Agr) A îndepărta frunzele de sfeclă la recoltarea rădăcinilor destinate fabricării zahărului.
5. [DN] DECOLETA vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are formă de bară, în piese care atunci cînd sunt gata sunt tăiate succesiv din aceasta. 2. A tăia coletul2 și frunzele (la rădăcinoase). [< fr. décolleter].
6. [MDN '00] DECOLETA vb. tr. 1. a tăia (la strung) un material în formă de bare succesive. 2. a îndepărta coletul2 împreună cu frunzele la sfeclă, la recoltarea rădăcinilor. (< fr. décolleter)
7. [DOOM 3] decoleta (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. decoletez, 3 decoletează; conj. prez. 1 sg. să decoletez, 3 să decoleteze
8. [DOOM 2] decoleta (a ~) (a prelucra) vb., ind. prez. 3 decoletează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL