1. [MDA2] declorurare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: declorura] Îndepărtare a clorurilor din unele substanțe organice Si: declorurat1.
2. [DN] DECLORURARE s.f. Acțiunea de a declorura și rezultatul ei. [< declorura].
3. [DCR2] declorurare s. f. (tehn.) Acțiunea de îndepărtare a clorului ◊ „Între dotările tehnice menționăm: o centrală proprie de preparare a aburului, două centrale de ventilație, stație de declorurare și dedurizare a apei, de recuperare a apelor uzate.” R.l. 19 V 84 p. 2 (din declorura; DN3)
4. [MDA2] declorura vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr déchlorurer] A îndepărta clorurile din unele substanțe organice.
5. [DN] DECLORURA vb. I. tr. A îndepărta clorurile din unele substanțe organice. [Cf. fr. déchlorurer].
6. [MDN '00] DECLORURA vb. tr. a îndepărta clorurile din unele substanțe organice. (< fr. déchlorurer)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL