1. [DEX '09] DECLINATOR, declinatoare, s. n. Busolă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică. [Pl. și: (m.) declinatori] – Din fr. déclinateur.
2. [MDA2] declinator sn [At: BARASCH, M. III, 59/20 / V: (înv) ~oriu, ~ie / Pl: ~oare / E: fr declinateur] Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă.
3. [DEX '98] DECLINATOR, declinatoare, s. n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. – Din fr. déclinateur.
4. [DN] DECLINATOR s.n. Busolă care servește pentru a orienta pe teren o planșetă, o hartă etc. [Cf. fr. déclinatoire].
5. [MDN '00] DECLINATOR s. n. busolă pentru determinarea declinației magnetice. (< fr. déclinatoire)
6. [MDA2] declinatoriu2, ~ie a vz declinator
7. [DOOM 3] declinator (desp. de-cli-) s. n., pl. declinatoare
8. [DOOM 2] declinator (de-cli-) s. n., pl. declinatoare
9. [DE] DECLINATOR (< fr.) s. n. (TOPOGR.) Busolă de formă dreptunghiulară pentru măsurarea unghiului de declinație magnetică. D. este folosit pentru orientarea planșetei topografice și pentru orientarea hărților, atunci când se ține cont de declinația magnetică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL