Definiție și ce înseamnă declinație

1. [DEX '09] DECLINAȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul dintre direcția către un astru și planul ecuatorial. ◊ Declinație magnetică = unghiul format într-un anumit loc de pe Pământ de meridianul magnetic cu meridianul geografic. [Var.: declinațiune s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.

2. [MDA2] declinație sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 9 / V: ~iune, ~năciune, ~nățiune / Pl: ~ii / E: fr déclinaison, lat declinatio, -onis] 1-2 Declinare (1-2). 3 Unghi format de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. 4 (Îs) ~ magnetică Unghi format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici.

3. [DEX '98] DECLINAȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ◊ Declinație magnetică = unghiul format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declinațiune s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.

4. [DLRLC] DECLINAȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; învechit) Declinare (1). Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbi străine. RUSSO, S. 53. ♦ (Învechit) Rostire de către cineva a numelui și a calității sale în fața altei persoane. V. prezentare. Te rog să mă norocești cu declinația numelui d-tale. ALECSANDRI, T. 1002. 2. (Astron.) Unghiul format de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♦ (Fiz.) Declinație magnetică = unghiul spre est sau spre vest format de meridianul magnetic cu meridianul geografic al unui loc.

5. [DN] DECLINAȚIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cerească. ◊ Declinație magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. [Var. declinațiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. déclinaison, it. declinazione].

6. [MDN '00] DECLINAȚIE s. f. unghi între direcția unui astru și planul ecuatorial. ♦ ~ magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. (< fr. déclination, lat. declinatio)

7. [DEX '09] DECLINAȚIUNE s. f. v. declinație.

8. [MDA2] declinațiune sf vz declinație

9. [MDA2] declinăciune sf vz declinație

10. [MDA2] declinățiune sf vz declinație

11. [CADE] * DECLINARE sf. 1 Faptul de a declina ¶ 2 📖 = DECLINAȚIUNE.

12. [CADE] * DECLINAȚIUNE, * DECLINAȚIE sf. 1 Totalitatea schimbărilor pe care le suferă terminațiunile substantivelor și adjectivelor la diferitele cazuri ¶ 2 💫 Distanța la care se află un astru de la ecuatorul ceresc; e echivalentă în sfera cerească cu ceea ce pe globul nostru se numește latitudine; astfel declinațiunea stelei M este arcul de meridian MA cuprins între această stea și ecuatorul EE; cercul de declinațiune al unei stele (de exemplu al stelei M) este cercul sferei cerești care trece prin steaua M și prin axa lumii PP (🖼 1761) ¶ 3 📻 ~ magnetică, unghiul cuprins între meridianul magnetic și meridianul astronomic (🖼 1762) ¶ 4 🌐 Unghiul pe care-l formează un plan vertical sau o aliniere cu meridianul locului ce se ia în considerație [fr.].

13. [DN] DECLINAȚIUNE s.f. v. declinație.

14. [Șăineanu, ed. VI] declinați(un)e f. l. Astr. distanța unui astru la ecuatorul ceresc; 2. unghiul format de acul magnetic cu meridiana; 3. Gram. totalitatea dezinențelor unei vorbe variabile.

15. [Scriban] *declinațiúne f. (lat. declinátio, -ónis). Gram. Șir de forme numite cazurĭ pin care trec, în unele limbĭ, cuvintele declinabile. Astr. Depărtarea uneĭ stele de ecŭatoru ceresc. Unghi pe care-l face acu magnetic la est orĭ la vest în raport cu meridiana. – Și -ație și (în gram.) maĭ des -áre.

16. [DOOM 3] declinație (desp. de-cli-na-ți-e) s. f., art. declinația (desp. -ți-a), g.-d. art. declinației; pl. declinații, art. declinațiile (desp. -ți-i-)

17. [DOOM 2] declinație (de-cli-, -ți-e) s. f., art. declinația (-ți-a), g.-d. art. declinației; pl. declinații, art. declinațiile (-ți-i-)

18. [MDO] declinație

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro