1. [DEX '09] DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – V. declasa. Cf. fr. declassé.
2. [MDA2] declasat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 538 / Pl: ~ați, ~e / E: declasa] 1-2 Decăzut din punct de vedere (moral sau) social. 3 Necorespunzător din punct de vedere calitativ.
3. [MDA2] declasat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declasa] 1-2 Declasare (1-2). 3 Degradare.
4. [CADE] * DECLASAT adj. și sm. Decăzut, care nu ocupă în societate rangul pe care ar fi putut sau ar fi trebuit să-l ocupe [fr.].
5. [DEX '98] DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din fr. declassé.
6. [DLRLC] DECLASAT, -Ă, declasați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Decăzut din punct de vedere moral, degradat. Elemente declasate. 2. Ieșit din rîndurile clasei sociale din care făcea parte. (Substantivat) [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.
7. [DN] DECLASAT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decăzut sub raport moral și social. [Cf. fr. déclassé].
8. [MDN '00] DECLASAT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut sub raport moral și social. (< fr. déclassé)
9. [Șăineanu, ed. VI] declasat a. decăzut din clasa lui sau din pozițiunea-i socială.
10. [Scriban] *declasát, -ă adj. și s. (fr. déclassé). Căzut din clasa orĭ din pozițiunea luĭ socială, corupt, vițios.
11. [DEX '09] DECLASA, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.
12. [MDA2] declasa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: fr declasser] 1-2 A decădea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.
13. [DLRLC] DECLASA, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.
14. [DN] DECLASA vb. I. 1. refl. A decădea din punct de vedere moral și social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. [< fr. déclasser].
15. [MDN '00] DECLASA vb. I. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. (< fr. déclasser)
16. [Scriban] *declaséz v. tr. (fr. déclasser). Scot din casa luĭ (din mediul luĭ natural), corup.
17. [DOOM 3] declasa (a ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. declasez, 3 declasează; conj. prez. 1 sg. să declasez, 3 să declaseze
18. [DOOM 2] declasa (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declasează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL