1. [DEX '09] DECLARATIV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif.
2. [MDA2] declarativ, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr declaratif] 1 Care conține o declarație Si: declarativist (1). 2 Care se referă la o declarație Si: declarativist (2). 3 (Îs) Ton ~ Ton ferm, specific unei declarații.
3. [DN] DECLARATIV, -Ă adj. Care conține declarații. ◊ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentențios. [Cf. fr. déclaratif].
4. [MDN '00] DECLARATIV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif)
5. [Scriban] *declaratív, -ă adj. (lat. declarativus). Care conține o declarațiune: titlu decorativ.
6. [DOOM 3] declarativ (desp. de-cla-) adj. m., pl. declarativi; f. declarativă, pl. declarative
7. [DOOM 2] declarativ (de-cla-) adj. m., pl. declarativi; f. declarativă, pl. declarative
8. [DTL] DECLARATIV, -Ă adj. (cf. fr. déclaratif): în sintagma propoziție declarativă (v. propoziție enunțiativă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL