Definiție și ce înseamnă declamator

1. [DEX '09] DECLAMATOR, -OARE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatoriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire.

2. [MDA2] declamator, ~oare [At: HELIADE, O. I, 472 / V: ~oriu, ~ie, ~măt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr declamatoire] 1 a (D. cuvinte, intonație, stil) Care seamănă cu declamarea (2) Si: declamatoric (1), (îvr) declămăcios (1). 2 a (D. cuvinte, intonație, stil) Bombastic. 3-6 smf, a (Persoană) care declamă (1-2).

3. [CADE] * DECLAMATOR I. sm. 1 Cel ce declamă ¶ 2 Orator sau scriitor emfatic, care întrebuintează numai expresii și fraze pompoase. II. (și DECLAMATORIU) adj. Emfatic, umflat, bombastic ca al unui declamator: ton ~; stil ~ [fr.].

4. [DLRLC] DECLAMATOR, -OARE, declamatori, -oare, adj. (Despre oameni) Care declamă; (despre ton, gesturi, stil etc.; cu sens peiorativ) pompos, bombastic, emfatic. [Prefectul] devenise teatral și declamator. DUMITRIU, B. F. 40. Ți-a intrat în cap să fii (cu un gest declamator) «teroarea pensiunii Weber». SEBASTIAN, T. 61. – Variantă: (rar) declamatoriu, -ie (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/4) adj.

5. [DN] DECLAMATOR, -OARE adj. Care declamă; (peior.) pompos, bombastic. [Var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. déclamateur, déclamatoire, lat. declamatorius].

6. [MDN '00] DECLAMATOR, -OARE adj. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. déclamatoire, lat. declamatorius)

7. [Șăineanu, ed. VI] declamator m. 1. cel ce declamă în public; 2. orator, scriitor cu stilul afectat. ║ a. emfatic: ton declamator.

8. [Scriban] *declamatór, -oáre s. Care declamă (recită) în public. Fig. Orator saŭ scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatoriŭ: ton declamator (corect: -oriŭ).

9. [DEX '09] DECLAMATORIU, -IE adj. v. declamator.

10. [MDA2] declamatoriu, ~ie a vz declamator

11. [MDA2] declamător, ~oare smf, a vz declamator

12. [DN] DECLAMATORIU, -IE adj. v. declamator.

13. [Scriban] *declamatóriŭ adj. (lat. declamatorius). Enfatic, unflat, bombastic: ton, stil declamatoriŭ.

14. [DOOM 3] declamator (desp. de-cla-) adj. m., pl. declamatori; f. sg. și pl. declamatoare

15. [DOOM 2] declamator (de-cla-) adj. m., pl. declamatori; f. sg. și pl. declamatoare

16. [MDO] declamator

17. [IVO-III] declam, -mator adj. v.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro