Definiție și ce înseamnă declamare

1. [DEX '09] DECLAMARE, declamări, s. f. Faptul de a declama; declamație. – V. declama.

2. [MDA2] declamare sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 152 / Pl: ~mări / E: declama] 1 Rostire cu emfază, pe ton declamator Si: declamat1 (1). 2 Rostire a unui text literar (în versuri) cu marcarea prin intonație a sensului și accentului cuvintelor recitate Si: declamat1 (2).

3. [DLRLC] DECLAMARE, declamări, s. f. Faptul de a declama; arta de a declama, declamație.

4. [DN] DECLAMARE s.f. Faptul de a declama; declamație. [< declama].

5. [DEX '09] DECLAMA, declam, vb. I. Tranz. A rosti cu voce tare, cu ton și cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri). ♦ (Peior.) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din fr. déclamer, lat. declamare.

6. [MDA2] declama [At: NICOLAU, P. 237/12 / Pzi: ~lam și (înv) ~mez / E: fr déclamer, lat declamare] 1 vt (Prt) A vorbi cu ton emfatic. 2 vt A rosti cu voce tare un text literar (în versuri), marcând prin intonație sensul și accentul cuvintelor Si: a recita Vz scanda.

7. [CADE] * DECLAMA (-am) vb. tr. 1 A rosti, a recita (în spec. versuri) cu glas tare, cu tonul și gesturile potrivite: ~ versuri; tinerii și tinerele... se întreceau care mai de care să le declame mai frumos (I.-GH.) ¶ 2 A vorbi cu patimă împotriva unei persoane sau unui fapt [fr.].

8. [DLRLC] DECLAMA, declam, vb. I. Tranz. A rosti cu voce tare și cu tonul și gesturile adecvate o bucată literară, mai ales în versuri. V. recita. Te-ai pomenit pe urmă rostind... [versurile] tare, cu gesturile tînărului care le declamase. PAS, Z. I 319. Declamai, galant și glumind, versul antic, închinat Venerei. IBRĂILEANU, A. 160. ◊ Absol. Rozele nu învață la conservator arta de a declama. CAMIL PETRESCU, T. II 18. ♦ A vorbi cu ton declamator, retoric. Se făcea cerc în jurul lui la cafenea, de cîte ori începea să declame, apărînd pe Stamati. BART, E. 266.

9. [DN] DECLAMA vb. I. tr. A spune ceva (mai ales versuri) tare, cu tonul și gesturile adecvate. ♦ A vorbi retoric. [P.i. declam. / cf. fr. déclamer, it., lat. declamare].

10. [MDN '00] DECLAMA vb. tr. a rosti cu voce tare un text literar (versuri). ◊ a vorbi cu un ton declamator. (< fr. déclamer, lat. declamare)

11. [Șăineanu, ed. VI] declamà v. 1. a recita cu glasul tare, cu tonurile și gesturile potrivite: a declama versuri; 2. a vorbi cu violență în contra cuiva.

12. [Scriban] *declám, a -á v. tr. (lat. de-clamareV. Chem). Recit cu voce tare cu tonu și gesturile cuvenite. V. intr. Vorbesc cu căldură contra cuĭva saŭ contra unuĭ lucru: a declama contra vițiuluĭ. Recitez, debitez pe un ton enfatic.

13. [DOOM 3] declamare (desp. de-cla-) s. f., g.-d. art. declamării; pl. declamări

14. [DOOM 2] declamare (de-cla-) s. f., g.-d. art. declamării; pl. declamări

15. [DOOM 3] declama (a ~) (desp. de-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. declam, 3 declamă; conj. prez. 1 sg. să declam, 3 să declame

16. [DOOM 2] declama (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declamă

17. [IVO-III] declam, -mator adj. v.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro