1. [DEX '09] DECISIV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din fr. décisif, lat. decisivus.
2. [MDA2] decisiv, ~ă a [At: MAG. IST. I, 265/1 / V: (rar) ~iziv / Pl: ~i, ~e / E: fr décisif] 1 Care hotărăște Si: (înv) decizător. 2 Care este de natură a determina o concluzie definitivă Si: hotărâtor. 3 (Rar; d. oameni) Care exprimă decizie.
3. [DLRLC] DECISIV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care face să se aleagă într-un fel sau altul, care face să înceteze orice îndoială; hotărîtor. Asemeni unor armate în ajunul unei bătălii decisive, siluetele lumii ies din întunerec. BOGZA, C. O. 248. Voia destinul... să-l pună la cea din urmă încercare, să-i dea lovitura decisivă? GALACTION, O. I 635.
4. [DN] DECISIV, -Ă adj. Hotărîtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus].
5. [MDN '00] DECISIV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr. décisif, lat. decisivus)
6. [MDA2] deciziv, ~ă a vz decisiv
7. [CADE] * DECIZIV adj. Hotărîtor, care hotărăște, care face să se aleagă într’un fel sau altul: moment ~; bătălie ~ [fr.].
8. [Șăineanu, ed. VI] deciziv a. 1. care decide, care pune capăt: bătălie decizivă; 2. îndrăzneț: spirit deciziv.
9. [Scriban] *decizív, -ă adj. (mlat. decisivus). Care decide: luptă decizivă, argument deciziv. Îndrăzneț, rezolut: ton deciziv. Adv. În mod deciziv.
10. [DOOM 3] decisiv adj. m., pl. decisivi; f. decisivă, pl. decisive
11. [DOOM 2] decisiv adj. m., pl. decisivi; f. decisivă, pl. decisive
12. [MDO] decisiv
13. [IVO-III] deciziv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL