1. [DEX '09] DECEPȚIONISM s. n. Atitudine pesimistă manifestată (în sec. XIX) în artă și în literatură, prin expresia unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere față de progres. [Pr.: -ți-o-] – Decepțiune + suf. -ism.
2. [MDA2] decepționism sn [At: GHEREA, ST. CR. I, 203 / P: ~ți-o~ / P: ~e / E: decepțiune + -ism] 1-2 Atitudine pesimistă manifestată în sec. XIX (în artă sau) în viață, prin expresia unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere față de progres.
3. [DLRLC] DECEPȚIONISM s. n. Atitudine pesimistă determinată de orînduirea socială nedreaptă a burgheziei în epoca decadenței ei și manifestată în literatură prin expresia unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere față de forțele progresului. V. pesimism. Pe acest fond de optimism s-a altoit decepționismul lui [al lui Vlahuță] datorit, cum am spus, complexului întreg al vieții sociale. GHEREA, ST. CR. I 213. – Pronunțat: -ți-o-.
4. [DN] DECEPȚIONISM s.n. Fenomen prezent în arta și literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă față de realitatea socială, prin afirmarea unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere în progres. [< decepție + -onism].
5. [MDN '00] DECEPȚIONISM s. n. fenomen prezent în arta și literatura din sec. XIX, manifestat prin atitudine pesimistă față de realitatea socială, afirmarea unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere în progres. (< decepție + -/on/ism)
6. [DOOM 3] decepționism (desp. -ți-o-) s. n.
7. [DOOM 2] decepționism (-ți-o-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL