1. [DEX '09] DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [Pr.: -ți-o-] – V. decepționa.[1]
2. [MDA2] decepționat2, ~ă a [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: decepționa] Care a suferit o decepție Si: dezamăgit, deziluzionat.
3. [MDA2] decepționat1 sn [At: MDA ms / P: ~ți-o~ / Pl: ~uri / E: decepționa] 1-2 Decepție (1-2).
4. [CADE] * DECEPȚIONAT adj. p. DECEPȚIONA. Desamăgit: nu puțin va fi contribuit la întunecarea prismei de vedere a ~ului poet (VLAH.).
5. [DEX '98] DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție; dezamăgit, deziluzionat. [Pr.: -ți-o-] – V. decepționa.[1]
6. [DLRLC] DECEPȚIONAT, -Ă, decepționați, -te, adj. Care a suferit o decepție, care a fost înșelat în speranțele lui; dezamăgit, deziluzionat. Cometa nu se ivi. O parte din lume plecă acasă decepționată. MACEDONSKI, O. III 90. În «Rolla» Musset zugrăvește un tip decepționat, un pesimist contemporan lui. GHEREA, ST. CR. II 319. – Pronunțat: -ți-o-.
7. [Scriban] *decepționát, -ă adj. Cuprins de decepțiune, înșelat în speranță. V. buzat.
8. [DEX '09] DECEPȚIONA, decepționez, vb. I. Tranz. A înșela speranțele sau încrederea cuiva, a cauza cuiva o decepție; a dezamăgi, a deziluziona. [Pr.: -ți-o-] – Din decepție.
9. [MDA2] decepționa vt [At: TDRG / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: decepție] 1-2 A înșela (speranțele sau) încrederea cuiva Si: a dezamăgi, a deziluziona.
10. [CADE] * DECEPȚIONA (-onez) vb. tr. A desamăgi, a aduce decepție.
11. [DLRLC] DECEPȚIONA, decepționez, vb. I. Tranz. A cauza o decepție, a înșela așteptările sau speranțele cuiva; a dezamăgi, a deziluziona. Spuneam secretarului companiei care mă decepționase: Mă duc în provincie. CAMIL PETRESCU, T. III 493. – Pronunțat: -ți-o-.
12. [DN] DECEPȚIONA vb. I. tr. A provoca o decepție; a dezamăgi. [Pron. -ți-o-. / < decepție + -ona].
13. [MDN '00] DECEPȚIONA vb. tr. a provoca o decepție; a deziluziona, a dezamăgi. (< decepție + -ona)
14. [Scriban] *decepționéz v. tr. (d. decepțiune). Fac să vadă că e maĭ pe jos de iluziune. V. deziluzionez.
15. [DOOM 3] decepționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. decepționez, 3 decepționează; conj. prez. 1 sg. să decepționez, 3 să decepționeze
16. [DOOM 2] decepționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 decepționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL