1. [DEX '09] DECELARE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.
2. [MDA2] decelare sf [At: MDENC / Pl: ~lări / E: decela] 1 (Liv) Descoperire a ceva ce este ascuns Si: dezvăluire, revelare. 2-3 Distingere a existenței (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.
3. [DN] DECELARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [< decela].
4. [DEX '09] DECELA, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.
5. [MDA2] decela vt [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: fr déceler] 1 (Liv; înv) A descoperi ceea ce este ascuns Si: a dezvălui, ci revela. 2-3 A distinge existența (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.
6. [DN] DECELA vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].
7. [MDN '00] DECELA vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)
8. [DOOM 3] decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
9. [DOOM 2] decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări
10. [DOOM 3] decela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decelez, 3 decelează; conj. prez. 1 sg. să decelez, 3 să deceleze
11. [DOOM 2] decela (a ~) vb., ind. prez. 3 decelează
12. [DE] DECELÁRE (după fr. décèlement) s. f. 1. (Livr.) Descoperirea a ceea ce este ascuns; punere în evidență. 2. Proces prin care se pune în evidență prezența unei specii chimice, în proba supusă analizei, sau a unui fenomen foarte puțin intens; detecție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL