1. [DEX '09] DECAPITARE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. – V. decapita.
2. [MDA2] decapitare sf [At: NEGULICI / Pl: ~tări / E: decapita] 1-2 (Ucidere sau) execuție prin tăierea capului, ca urmare a unei pedepse Si: decapitat1 (1-2), (înv) decapitație (1-2), (îvp) descăpățânare, ghilotinare.
3. [DLRLC] DECAPITARE, decapitări, s. f. Acțiunea de a decapita.
4. [DN] DECAPITARE s.f. Acțiunea de a decapita și rezultatul ei; decapitație. [< decapita].
5. [DEX '09] DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A executa un condamnat prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.
6. [MDA2] capita[1] vt vz decapita
7. [MDA2] decapita vt [At: ASACHI, E. D. 19 / Pzi: ~tez, (înv) 3 ~apită / E: fr décapiter] 1-2 (C.i. ființe) (A ucide sau) a executa ca urmare a unei pedepse prin tăierea capului Si: (Îvp) a descăpățâna.
8. [CADE] * DECAPITA (-itez) vb. tr. A tăia capul [fr.].
9. [DEX '98] DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului; a tăia capul cuiva. ◊ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. – Din fr. décapiter, lat. decapitare.
10. [DLRLC] DECAPITA, decapitez, vb. I. Tranz. A ucide sau a executa pe cineva prin tăierea capului, a tăia capul cuiva. Mihai a fost ucis în cortul din tabăra sa de lîngă Turda, de către ucigașii trimiși de Basta... Cadavrul lui Mihai a fost apoi decapitat, trunchiul fiindu-i lăsat neîngropat pe cîmp. IST. R.P.R. 179. Era încă foarte vecin timpul în care vodă Ghica căzuse decapitat de un capugi-bașa. MACEDONSKI, O. IV 117.
11. [DN] DECAPITA vb. I. tr. A tăia capul cuiva, a executa (pe cineva) prin tăierea capului. ♦ A separa capul bovinelor de corpul lor la abator. [< fr. décapiter, it., lat. decapitare].
12. [MDN '00] DECAPITA vb. tr. 1. a tăia capul cuiva; a ucide; a executa un condamnat prin tăierea capului. ◊ a separa capul bovinelor de corpul lor la abator. 2. (fig.) a suprima, a reduce la neputință principalii șefi ai unui partid, ai unei bande etc[1]. (< fr. décapiter)
13. [Șăineanu, ed. VI] decapità v. a tăia capul.
14. [Scriban] *decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre.
15. [Scriban] *decapitéz v. tr. (fr. décapiter, mlat. decápito, -táre, d. de și cáput, cápitis, cap. V. scapăt). Taĭ capu despărțindu-l de corp: Ludovic XVI a fost decapitat. V. descăpățînez.
16. [DOOM 3] decapitare (acțiunea de a decapita) s. f., g.-d. art. decapitării; pl. decapitări
17. [DOOM 2] decapitare (acțiunea de a decapita) s. f., g.-d. art. decapitării; pl. decapitări
18. [DOOM 3] decapita (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 1 sg. decapitez, 3 decapitează; conj. prez. 1 sg. să decapitez, 3 să decapiteze
19. [DOOM 2] decapita (a ~) (a tăia capul) vb., ind. prez. 3 decapitează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL