1. [DEX '09] DEBRANȘARE, debranșări, s. f. Acțiunea de a debranșa și rezultatul ei. – V. debranșa.
2. [DEX '09] DEBRANȘA, debranșez, vb. I. Tranz. A întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.; a suprima. – Din fr. débrancher.
3. [MDN '00] DEBRANȘA vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr. débrancher)
4. [DOOM 3] debranșare (desp. de-bran-) s. f., g.-d. art. debranșării; pl. debranșări
5. [DOOM 2] *debranșare (-de-bran-) s. f., g.-d. art. debranșării; pl. debranșări
6. [DOOM 3] debranșa (a ~) (desp. de-bran-) vb., ind. prez. 1 sg. debranșez, 3 debranșează, 1 pl. debranșăm; conj. prez. 1 sg. să debranșez, 3 să debranșeze; ger. debranșând
7. [DOOM 2] *debranșa (a ~) (de-bran-) vb., ind. prez. 3 debranșează, 1 pl. debranșăm; conj. prez. 3 să debranșeze; ger. debranșând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL