1. [MDA2] debarcat2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 162 / Pl: ~ați, ~e / E: debarca] 1 (D. oameni și mărfuri) Coborât de pe o navă. 2 (Pex; d. oameni și bagaje) Coborât din tren sau din alt vehicul. 3 (Pex; gmț; d. oameni) Care a descins undeva. 4 (D. trupe) Care au atacat țărmul inamic. 5 (D. nave) Acostat. 6 (Iuz; d. funcționari) Îndepărtat dintr-o funcție (de conducere).
2. [MDA2] debarcat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: debarca] 1-6 Debarcare (1-5,7).
3. [DEX '09] DEBARCA, debarc, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc). 2. Tranz. (Fam.) A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. – Din fr. débarquer.
4. [MDA2] debarca [At: GORJAN, H. 134 / V: (înv) desb~, desbăr~ / E: fr débarquer] 1-2 vti A coborî pe mal dintr-o navă. 3-4 vti (Pex) A coborî din tren sau din alt vehicul. 5 vi (Rar; gmț) A descinde (într-o altă localitate sau) într-un loc. 6 vi A ataca țărmul inamic cu trupe aduse de nave (speciale). 7 vt (C.i. corăbii) A acosta. 8 vt (Fam; fig; c.i. persoane) A înlătura dintr-o funcție de conducere Si: a concedia.
5. [CADE] * DEBARCA, * DESBARCA (-arc) I. vb. tr. ⛵ A scoate, a descărca din corabie și a pune pe uscat. II. vb. intr. ⛵ A se da jos din corabie pe uscat: bănuia că erau pirați și desbarcase în Leros (I.-GH.); aveau să desbarce la Pireu și să ocupe chiar Atena (I.-GH.) [fr. débarquer].
6. [CADE] * DESBARCA 👉 DEBARCA.
7. [DLRLC] DEBARCA, debarc, vb. I. Intranz. (Despre persoane în opoziție cu a se îmbarca) A coborî pe mal dintr-o navă. Nu cunoștea limba țării în care debarcase. BART, E. 102. Noul administrator... cobora din vapor în luntre, spre a debarca în Sulina. MACEDONSKI, O. III 64. ♦ P. ext. A coborî din tren sau din alt vehicul. Atunci debarcăm cu toate ale noastre imediat? SADOVEANU, M. C. 98. ♦ (Glumeț) A descinde, a se așeza (într-un loc, într-o localitate). Studenții debarcaseră de la liceul lor, din provincie, cu șapte ani în urmă, într-o cameră ieftină și îndepărtată, de cartier mărginaș. C. PETRESCU, Î. I 21. ♦ Tranz. Fig. (Familiar) A da jos (pe cineva) dintr-o situație, dintr-un post de conducere; a înlătura, a da afară. ♦ (Rar, despre nave) A trage la mal, a acosta. Într-o dimineață... pornesc spre portul cel mai spre apus al insulei, unde dam cu socoteala că au să debarce acele corăbii. GHICA, S. 393. – Variantă: (învechit) desbarca (GHICA, S. 399, NEGRUZZI, S. III 285) vb. I.
8. [DLRLC] DESBARCA vb. I v. debarca.
9. [DN] DEBARCA vb. I. 1. tr. A coborî, a depune pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). ♦ intr. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se coborî, a se da jos (din tren, din mașină etc.). 3. tr. (Fam.) A înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. [P.i. debarc. / < fr. débarquer].
10. [MDN '00] DEBARCA vb. I. tr. 1. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). 2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. II. intr., tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe și materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din mașină etc.). (< fr. débarquer)
11. [Șăineanu, ed. VI] debarcá v. V. desbarcà.
12. [Șăineanu, ed. VI] desbarcà v. 1. a scoate din corabie; 2. a ieși din corabie, a se coborî pe uscat.
13. [Scriban] *debárc și -chéz, a -á v. tr. (fr. débarquer, d. barque, barcă. V. îmbarc). Daŭ jos dintr’un vagon, vorbind de călătorĭ (P. marfă se zice descarc). Fig. Înlătur, părăsesc: a debarca un ministru dintr’un partid. V. intr. Mă daŭ jos, descind din corabie orĭ din vagon: a debarca la Galațĭ. – Pop. și dezbarc.
14. [DOOM 3] debarca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debarc, 2 sg. debarci, 3 debarcă; conj. prez. 1 sg. să debarc, 3 să debarce
15. [DOOM 2] debarca (a ~) vb., ind. prez. 3 debarcă
16. [IVO-III] debarc.
17. [DER] debarca (-c, -at), vb. – 1. A se da jos de pe o navă, a coborî pe uscat. – 2. A ajunge. – 3. A înlătura, a da afară. Fr. débarquer. – Der. debarcader, s. n., din fr. débarcadère.
18. [Argou] debarca, debarc v. t. a da jos (pe cineva) dintr-un post de conducere; a concedia, a da afară
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL