1. [CADE] ERETE, HERETE, ‡ ARETE (DOS.), ‡ HĂREȚ (BIBL.) sm. 🐦 1 Pasăre mare, răpitoare, de culoare cenușie, cu pîntecele alb, picioarele galbene și ciocul negru; sboară repede și sgomotos, atacînd toate păsările și mamiferele mici; numită și „(he)erete-de-porumbei”, „ului” sau „uliul-găinilor”, „hărău”, „cobăț”, „găinar”, „porumbar”, etc. (Astur palumbarius) (🖼 1997): el se repezea ca un erete și i-l smulgea din mînă (I.-GH.) ¶ 2 Pasăre răpitoare, cu spinarea albastră, capul cenușiu și cu o pată albicioasă pe ceafă, cu penele cele mari ale aripilor și ale cozii negre; sboară ca rîndunica, ținîndu-și aripile încovoiate ca o secere; se hrănește cu păsărele și e spaima rîndunelelor, din care cauză e numită și „eretele-rîndunelelor” (Falco subbuteo) ¶ 3 ~-ROȘU, ~-DE-SEARĂ = VÎNTUREE ¶ 4 ~-DE-IARNĂ, ~-PITIC = VINDEREU [probabil de aceeași origine cu HĂRĂȚ].
2. [Șăineanu, ed. VI] erete m. 1. un fel de șoim care răpește păsărelele de câmp (Astur nisus); 2. joc de copii numit și deapuia-gaia. [Și arete, identic cu vechiu-rom. arete, berbece (lat. ARIETEM), nume metaforic dat acestei păsări (cf. berbecel, lupul-vrăbiilor)]. V. hărău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL