1. [MDN '00] DEAMBULA vb. intr. a merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă, a rătăci. (< fr. déambuler)
2. [DCR2] deambula vb. I (franțuzism) A rătăci ◊ „În «Marile iubiri», aproape fiecare nou capitol are în centru un personaj (sugerat la un moment dat) care vegetează sau, mai des, deambulează pradă impresiilor sale obscure smulse dintr-o realitate subiectivizată [...]” R.lit. 23 II 78 p. 9 (din fr. déambuler)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL