Definiție și ce înseamnă datină

1. [DEX '09] DATINĂ, datini, s. f. 1. Obicei păstrat din vechime, consacrat prin tradiție, caracteristic pentru o colectivitate; tradiție, uzanță. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moștenire”.

2. [MDA2] datină sf [At: URECHE, LET. I, 316/16 / V: (înv) dedi~, (reg) det~ / Pl: ~ni, (înv) ~ne / E: vsl дадина] 1 (Asr) Regulă (2). 2 Deprindere păstrată din timpuri vechi, consacrată prin tradiție și caracteristică pentru un popor sau pentru o colectivitate mai restrânsă. 3 (Rar; îla) De ~ Tradițional. 4 (Îlav) După ~ (sau potrivit ~nei) Conform tradiției. 5 (Îal) Conform uzanței. 6-7 (Îvr; îlv) A (se) lua (sau a (se) face) ~ A (se) încetățeni. 8 (Îvp; adesea precedat de verbul a avea) Ceea ce este moștenit. 9 (Îvp; adesea precedat de verbul a avea) Particularitate. 10 (Îvp; pex; adesea precedat de verbul a avea) Obișnuință. 11 (Înv) Dată2.

3. [CADE] DATINĂ, DETINĂ (pl.-ni) sf. Obiceiu (al unui popor, al unei societăți) consacrat, înrădăcinat de mai multă vreme, rămas din timpuri vechi: păstrător credincios al limbii și al datinilor părintești (VLAH.); așa-i e detina (R.-COD.) [vsl. dědina, modificat după dat].

4. [DEX '98] DATINĂ, datini, s. f. 1. Obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță. 2. (Rar) Regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moștenire”.

5. [DLRLC] DATINĂ, datini, s. f. 1. Obicei sau deprindere (moștenită din timpuri vechi) consacrată și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță. Acolo la munte, noi nu cunoaștem stăpîn, nici nu obijduim pe semenii noștri. Trăim în frăție, după datină și dreptate. SADOVEANU, N. F. 179. Dar iată că mireasa-n prag s-arată, Și, după vechea datină păgînă, Ea își desprinde vălul ei de fată. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 17. Ce e datina? O lege! Zi o lege strămoșească! Bună-n vremuri, dar ce poate să nu se mai potrivească Celor ce cu propășirea s-au născut în vremea lor. DAVILA, V. V. 154. 2. (Rar) Rost. Ce să-i fac eu, dacă așa e basmul? Va să-l spui și eu după cum este șartul și datina lui. ODOBESCU, S. III 197.

6. [Șăineanu, ed. VI] datină f. 1. obiceiu fixat: datini străbune; 2. pl. apucături: datini bune [Derivat din dată, care, în Banat, are sensul de datină, adică ceva dat, stabilit].

7. [Scriban] dátină, în vest détină, în est (vechĭ) dédină f., pl. ĭ (vsl. dĕdina, moștenire, infl. de dat. V. dediță. Cp. cu baștină). Obiceĭ, deprindere, uz: cum este datina harțuluĭ (Cost. 1, 339).

8. [MDA2] detină sf vz datină

9. [CADE] DEDINA sf. Bucov. Datină, obiceiu: se strică florile, căci așa li-i dedina florilor (PAMF.) [🖼 DATINĂ].

10. [CADE] ❍ DETINĂ – DATINĂ.

11. [Scriban] détină V. datină.

12. [DOOM 3] datină s. f., g.-d. art. datinii; pl. datini

13. [DOOM 2] datină s. f., g.-d. art. datinii; pl. datini

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro