1. [DEX '09] DĂRUIALĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar2, dăruit. [Pr.: -ru-ia-] – V. dărui.
2. [DLRLC] DĂRUIALĂ s. f. (Numai în loc. adj.) De dăruială = (dat) în dar, ca dar, de dar. Cînd pleci, îți mai dă și trei dramuri [de tutun] de dăruială. CARAGIALE, la TDRG. Nu mi-e hatul de vînzare... Mi-e hatul de dăruială. TEODORESCU, P. P. 613.
3. [Scriban] dăruĭálă f. pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a dărui. Lucru dăruit.
4. [CADE] DĂRUEALĂ (pl. -eli) sf. Lucru dăruit; de ~, de dar, (de) dăruit; Nu mi-e Roșu de vînzare, și-i dat de ~ (HASD.) [dărui].
5. [DOOM 3] dăruială (rar) s. f., g.-d. art. dăruielii; pl. dăruieli
6. [DOOM 2] dăruială (rar) s. f., g.-d. art. dăruielii; pl. dăruieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL