1. [DEX '09] DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dărui] – Din sl. darovati.
2. [CADE] DĂRUI (-uesc) vb. tr. A da în dar, a face un dar: la botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare (ISP.); (P): lucrul la timp dăruit prețuește îndoit; Ⓕ: îi dăruise însă Dumnezeu o mîndruleană de fată (GRIG.); dăruește-mi viața (CRG.) [vsl. darovati].
3. [DLRLC] DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. Tranz. (Uneori cu determinări indicînd darul, introduse prin prep. «cu») 1. A face (cuiva) un dar, a da în dar; a cinsti (pe cineva). E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239. Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74. Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22. 2. A da, a acorda. Vreau să-ți dăruiesc... un sfat SADOVEANU, D. P. 147. Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. ◊ (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556. 3. (Cu privire la muncă, activitate, viață etc.) A închina, a consacra, a dedica, a hărăzi. V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare. ◊ Refl. Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437. Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126. 4. A înzestra (pe cineva) cu ceva; a dota. Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220. – Prez. ind. și: dărui (DEȘLIU, G. 34).
4. [Șăineanu, ed. VI] dăruì v. a da cuiva ceva în dar. [Slav. DAROVATI].
5. [Scriban] dăruĭésc v. tr. (vsl. darovati, daroviti, dariti. V. dar). Daŭ în dar, donez.
6. [DOOM 3] dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, 3 sg. dăruiește, imperf. 1 dăruiam; conj. prez. 1 sg. să dăruiesc, 3 să dăruiască
7. [DOOM 2] dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, imperf. 3 sg. dăruia; conj. prez. 3 să dăruiască
8. [MDO] dărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, conj. dăruiască)
9. [IVO-III] dăruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
10. [DE] DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL