Definiție și ce înseamnă dârdală

1. [DEX '09] DÂRDALĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -eală.

2. [MDA2] dârdală sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 85 / V: (reg) dăr~, ~dea~, doa~, ~rgoa~ / Pl: ~le / E: dârd (âi) + -ală] (Reg) 1 Persoană care vorbește mult și fără rost. 2 (Pex) Om de nimic. 3 (Îe) A ajunge slugă la ~ A ajunge într-o stare de decădere Vz dârloagă (11). 4 (Pex) Obiect uzat, lipsit de orice valoare. 5 (Fig) Persoană în vârstă lipsită de putere. 6 (Rar) Femeie care nu toarce bine. 7 (Pan) Cal slab, bătrân și neputincios. 8 (Buc) Căruță proastă. 9 (Buc) Trăsură hodorogită. 10 (Prc) Sumă de bani plătită ca despăgubire pentru stricăciunea făcută de un cal într-o semănătură.

3. [DEX '98] DÂRDALĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. (Fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -ală.

4. [Șăineanu, ed. VI] dârdală m. Mold. 1. flecar, toacă-gura: obraznică dârdală AL.; 2. cal prost.

5. [MDA2] dărdală sf vz dârdală

6. [MDA2] dârdeală sf vz dârdală

7. [MDA2] dârdoală sf vz dârdală

8. [MDA2] dârgoală sf vz dârdală

9. [CADE] ❍ DÎRDALĂ sm. Mold. 1 Flecar: ce ~ mai ești, nici nu lași pe om să vorbească (GN.) ¶ 2 = DÎRLOAGĂ: în satul lui era împărat și aici a ajuns slugă la ~ (VLAH.) ¶ 3 Trans. Gloabă, amendă ce se aplică celui ce face o pagubă cu calul în holda cuiva (PȘC.) [dîrdîi].

10. [DLRLC] DÎRDALĂ, dîrdale, s. f. (Regional) 1. Persoană care vorbește mult și fără rost; flecar; p. ext. om de nimic. Căci nici noi sîntem nește dîrdale. BUDAI-DELEANU, Ț. 85. Ce dîrdală de om, vorbește gura fără el! Șez. XXIII 45. 2. Cal slab, bătrîn și neputincios; dîrloagă, mîrțoagă, gloabă. ◊ Expr. A ajunge slugă la dîrdală = a ajunge slugă la dîrloagă, v. dîrloagă.

11. [Scriban] dîrdálă f., pl. e (d. dîrdîĭ). Mold. Fam. Persoană care tot dîrdîĭe (flecărește).

12. [DOOM 3] dârdală (reg.) s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

13. [DOOM 2] dârdală (reg.) s. f., g.-d. art. dârdalei; pl. dârdale

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro