1. [MDA2] dănuitor, ~oare [At: SOB. HRIS., 42 / Pl: ~i, ~oare / E: dănui + -tor] (Înv) 1 smf Donator. 2 a (Îs) Hârtie ~oare Act de donație.
2. [DLRLC] DĂNUITOR, -OARE, dănuitori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care face o danie; donator. Sarcinile impuse tutulor [sic] mănăstirilor în genere de către ctitorii și dănuitorii lor. ODOBESCU, S. II 29. Epitropia, iară nu moștenirea fiind clauză principală a dănuitorului acestor moșii. I. IONESCU, D. 417.
3. [DLRM] DĂNUITOR, -OARE, dănuitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Donator. – Din dănui + suf. -(i)tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL