1. [MDA2] dănuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dănui] 1 Donare. 2 Dănuire (2). 3 (Fig) Dăruire.
2. [MDA2] dănuit2, ~ă [At: AR (1829), 2152/12 / Pl: ~iți, ~e / E: dănui] 1 a (Înv) Donat2. 2 a (Fig) Dotat2. 3 smf (Înv; rar) Moștenitor.
3. [MDA2] dănui vt [At: (a. 1673) BUL. COM. IST. IV, 84 / Pzi: ~iesc / E: danie] (Înv; c.i. bunuri materiale) 1 A dona. 2 (Fig) A dărui.
4. [CADE] ‡ DĂNUI (-uesc) vb. tr. A dărui, a face o danie.
5. [DLRLC] DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face o danie; a dărui, a dona. Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142.
6. [DLRM] DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL