1. [MDA2] dănuire sf [At: AR (1829), 177/35 / Pl: ~ri / E: dănui] (Înv) 1 Donare. 2 (Îs) Hârtie de ~ Act de donație. 3 (Ccr) Obiect obținut prin donație sau moștenire Si: dănuit1 (2). 4 (Fig) Dăruire.
2. [DLRLC] DĂNUIRE s. f. (Învechit) Faptul de a dănui; dăruire, donație. Fă hîrtia de dănuire s-o iscălesc. NEGRUZZI, S. I 302.
3. [DLRM] DĂNUIRE s. f. (Înv.) Faptul de a dănui; dăruire, donare.
4. [MDA2] dănui vt [At: (a. 1673) BUL. COM. IST. IV, 84 / Pzi: ~iesc / E: danie] (Înv; c.i. bunuri materiale) 1 A dona. 2 (Fig) A dărui.
5. [CADE] ‡ DĂNUI (-uesc) vb. tr. A dărui, a face o danie.
6. [DLRLC] DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face o danie; a dărui, a dona. Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142.
7. [DLRM] DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL