1. [DEX '09] DĂNȚUITOR, -OARE, dănțuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Dansator. [Pr.: -țu-i-] – Dănțui + suf. -tor.
2. [MDA2] dănțuitor, ~oare smf [At: DLR / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: dănțui + -tor] (Pop) Dansator.
3. [CADE] * DĂNȚUITOR sm., DĂNȚUITOARE sf. Dansator, dansatoare: dănțuitor pasionat, prin baluri era neobosit (VLAH.); privirile mele se opriră asupra unei dănțuitoare (GN.) [dănțui].
4. [DLRLC] DĂNȚUITOR, -OARE dănțuitori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Dansator. Renumele minunatei dănțuitoare zburase peste orașele Ahaiei și ajunsese pînă în capitala lumii. GALACTION, O. I 425. ◊ (Adjectival) Perechile dănțuitoare alunecă în valuri de voluptate pe parchetul de oglindă. GALACTION, O. I 395. În ploaie de confetti saltă Părechile dănțuitoare. TOPÎRCEANU, B. 66.
5. [Șăineanu, ed. VI] dănțuitor m. cel ce dănțuiește, jucăuș.
6. [DOOM 3] !dănțuitor (pop., înv.) (desp. -țu-i-) adj. m., s. m., pl. dănțuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. dănțuitoare
7. [DOOM 2] dănțuitor (pop.) (-țu-i-) s. m., pl. dănțuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL