1. [DEX '09] DĂNȚUIT s. n. (Pop.) Dănțuire. – V. dănțui.
2. [MDA2] dănțuit sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: dănțui] 1 Dansare. 2 (Fig) Săltare.
3. [DEX '98] DĂNȚUIT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui.
4. [DEX '09] DĂNȚUI, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dânțuiește = numele unei cântări bisericești de la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ♦ Fig. A sălta. – Danț + suf. -ui.
5. [MDA2] dănțui vi [At: DLR / Pzi: ~esc / E: danț + -ui] (Pop) 1 A dansa. 2 (Îs) Isaia ~ește Ritual bisericesc practicat la sfârșitul cununiei. 3 (Îas; fig) Căsătorie. 4 (Fig) A sălta.
6. [MDA2] Isaia-dănțuiește smi [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: I-sa-i-a- / E: nct] 1 Cântare care se interpretează la sfârșitul ceremoniei cununiei și care începe cu aceste cuvinte. 2 (Îlv) A cânta (sau a juca) ~ A se cununa.
7. [MDA2] tănțui v vz dănțui
8. [CADE] * DĂNȚUI (-uesc) vb. intr. 1 A juca, a-și mișca corpul în cadență executând un danț: se auzi o muzică care, vrînd, nevrînd, te făcea să dănțuești (ISP.) ¶ 2 ⛪ Isaia dănțuește, imn pe care-l cîntă preotul, după cununie, ocolind de trei ori sfîntul pristol: psalții cîntau rugăciunile obișnuite la asemenea slujbe, sfîrșind cu Isaia dănțuește (ISP.); de aci, Isaia dănțuește, cu înțelesul de căsătorie: nu mi-o pominit nici bechiu de Isaia dănțuește (ALECS.).
9. [CADE] ISAIA-DĂNȚUEȘTE 👉 DĂNȚUI.
10. [DEX '98] DĂNȚUI, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cântări bisericești care se cântă la sfârșitul cununiei; fig. căsătorie. ♦ Fig. A sălta. – Danț + suf. -ui.
11. [DLRLC] DĂNȚUI, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A dansa, a juca. Parcă umbla dănțuind sau ar fi fost oricînd gata să zboare. DUMITRIU, V. L. 7. ◊ (Bis.) Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești, care se cîntă la sfîrșitul cununiei; fig. căsătorie. În sfîrșit am prins doi în capcană... însă nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dănțuiește. ALECSANDRI, T. I 132. ◊ Expr. (Învechit) A dănțui pe funie (sau pe frînghie) = a umbla pe funie, făcînd fel de fel de figuri; a face echilibristică. [Deprinderea] chiar și pe frînghie a dănțui ne-nvață. NEGRUZZI, S. II 260. ◊ Tranz. (Complementul indică un anumit dans) Polca, polca, vesel joc... plini de foc, Vesel noi te dănțuim! ALECSANDRI, T. I 155. (Cu complement intern) Jupînul (cutare) Danțu-mi dănțuiește. TEODORESCU, P. P. 78. ♦ A umbla făcînd mișcări ca de dans; a sălta. Trăsura inginerului s-a apropiat cu caii dănțuind în ham. GALAN, Z. R. 87. ◊ Fig. Între el și rîul de fontă topită, pe care dănțuia o creastă de flăcări, se mișcau umbrele negre ale topitorilor. V. ROM. noiembrie 1950, 43. – Prez. ind. și: dănțui (BENIUC, V. 38).
12. [DLRM] DĂNȚUI, dănțuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A dansa. ◊ Isaia dănțuiește = numele unei cîntări bisericești care se cîntă la sfîrșitul cununiei; fig. căsătorie. ◊ Tranz. Polca, polca, vesel joc... noi te dănțuim (ALECSANDRI). ♦ Fig. A sălta. – Din danț.
13. [Șăineanu, ed. VI] dănțuì v. a juca, a-și mișca corpul în cadență (v. Isaia).
14. [Șăineanu, ed. VI] Isaia-dănțuiește n. 1. imn cântat la sfârșitul cununiei: azi cântăm Isaia-dănțuiește împreună AL.; 2. hora nunții: am jucat Isaia când cu răsmerița AL.; 3. fam. căsătorie: m’am jertfit pe altarul lui lsaia-dănțuiește AL.
15. [Scriban] dănțuĭésc V. dansez.
16. [DOOM 3] dănțuit (pop.) s. n.
17. [DOOM 2] dănțuit (pop.) s. n.
18. [DOOM 3] dănțui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dănțuiesc, 3 sg. dănțuiește, imperf. 1 dănțuiam; conj. prez. 1 sg. să dănțuiesc, 3 să dănțuiască
19. [DOOM 2] dănțui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dănțuiesc, imperf. 3 sg. dănțuia; conj. prez. 3 să dănțuiască
20. [D.Religios] isaia-dănțuiește s. m. invar. Cântare bisericească spre sfârșitul slujbei cununiei și a hirotoniei, care începe cu aceste cuvinte. – Din Isaia + dănțui.
21. [DRAM 2021] dănțuí, dănțuiesc, v.i. (reg.) A dansa. – Din danț (DEX, MDA).
22. [DRAM 2015] dănțui, dănțuiesc, vb. tranz. – (reg.) A dansa. – Din danț (DLRM, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL