Definiție și ce înseamnă dantela

1. [DEX '09] DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

2. [MDA2] dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).

3. [DLRLC] DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.

4. [DN] DANTELA vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].

5. [MDN '00] DANTELA vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)

6. [DEX '09] DANTELĂ, dantele, s. f. Țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.

7. [MDA2] damtelă sf vz dantelă

8. [MDA2] dant s vz dantelă

9. [MDA2] dantea sf vz dantelă

10. [MDA2] dantelă sf [At: (a. 1777), FURNICĂ, I. C. 56 / V: (reg) dant, (înv) dantella, dintella, (nob) dantea, (reg) tantelă / Pl: ~le / E: fr dentelle] 1 Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executate (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc. Si: (reg) bagatelă, cârligei, cipcă, horbotă, (înv) rețea, (reg) șpiț3. 2 (Rar; lpl; îf ~uri) Dantelărie (1).

11. [MDA2] dantella sf vz dantelă

12. [MDA2] dentea sf vz dantelă

13. [MDA2] dintella sf vz dantelă

14. [CADE] * DANTELĂ (pl. -le) sf. ⛓ Țesătură cu găurele, alcătuind diferite desenuri, împletită cu gliția sau cu alte unelte speciale; horbotă (🖼 1752): uriașa împletitură de fier pare că plutește în aer, ușoară ca o ~ (VLAH.) [fr. dentelé].

15. [DEX '98] DANTELĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.

16. [DLRLC] DANTELĂ, dantele, s. f. Împletitură lucrată de mînă (cu croșeta, cu acul etc.) sau la mașină, din fire de in, de bumbac sau de mătase și avînd diferite modele; servește ca podoabă (la rochii, rufărie etc.); (Mold.) horbodă. Am văzut de aproape cum se aleg firele întîmplării... în timp ce lucram aci la dantelă. CAMIL PETRESCU, T. II 186. [Avea] alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici. IBRĂILEANU, A. 180. ◊ Fig. Sonde înălțînd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete În arabescuri și dantele, De-o mînă de artist tăiete. D. BOTEZ, F. S. 7. Soarele risipise norii spre Cotroceni și le stropise dantela cu sînge. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 95. Sub bolți... păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23.

17. [DN] DANTELĂ s.f. Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< fr. dentelle].

18. [MDN '00] DANTELĂ s. f. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< fr. dentelle)

19. [Șăineanu, ed. VI] dantelă f. țesătura ușoară cu urzeala foarte fină: dantelă de fir de mătase.

20. [Scriban] *dantélă f., pl. e (fr. dentelle [dim. d. dent, dinte], de unde și ngr. dantella și tantela și rom. vulgar tantelă). Horbotă, țesătură fină, rară și dințată orĭ nu care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeilor. – Dial. și cipcă, șpiț și colțișorĭ.

21. [Scriban] *danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.

22. [DOOM 3] dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelează; conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze

23. [DOOM 2] dantela (a ~) vb., ind. prez. 3 dantelează

24. [DOOM 3] dantelă s. f., g.-d. art. dantelei; pl. dantele

25. [DOOM 2] dantelă s. f., g.-d. art. dantelei; pl. dantele

26. [DER] dantelă (dantele), s. f. – Horbotă. Fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se folosește și pl. colectiv danteluri. – Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s. f., din fr. dentelure; dantelar, s. m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro