1. [MDA2] dăngălui vt [At: SFC IV, 128 / Pzi: ~esc / E: danga + -ălui] (Mol; Dob; c.i. animale) A marca cu dangala Si: (înv) a dănga (1).
2. [CADE] DĂNGA (-ghez), DĂNGĂLUI (-uesc) vb. tr. A face o dangă pe spinarea cailor sau vitelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL