1. [DEX '09] DANGA, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corozive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.
2. [MDA2] danga1 sf [At: FURNICĂ, I. C. 140 / V: (înv) damăga, damga, damgă, (reg) ~la / Pl: ~le / E: tc damga] (Îrg) 1 Semn (cifră, literă, desen) făcut cu fierul roșu sau cu o substanță corosivă pe pielea unui animal domestic pentru a-l individualiza sau a-i marca proprietarul. 2 (Pex) Dungă pe spatele sau pe burta cabalinelor. 3 (Fig; rar) Stigmat. 4 (Pex) Unealtă din fier cu ajutorul căreia sunt însemnate animalele domestice sau pieile pentru tăbăcire.
3. [MDA2] danga2 i vz dang
4. [CADE] DANGA (pl. -gale) sf. Dungă, vargă făcută cu fierul roșu de-a lungul spinării cailor sau vitelor [tc.].
5. [DEX '98] DANGA, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.
6. [DLRLC] DANGA, dangale, s. f. Semn făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau, mai rar, a vitelor, pentru a le marca. Iepe breze, Pintenoage la picioare, Cu dangale pă spinare. ȘEZ. III 212.
7. [Șăineanu, ed. VI] dangà f. Mold. semn întipărit cu fier roșu pe vite. [Turc. DANGÁ].
8. [Scriban] dangá f. (turc. damga, tamga; bg. damgá; rus, tamgá, timbru, impozit). Ștampilă cu feru roș pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ.
9. [DEX '09] DANG interj. (Rar; adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; bang. – Onomatopee.
10. [MDA2] damăga sf vz danga
11. [MDA2] damga sf vz danga
12. [MDA2] damgă sf vz danga
13. [MDA2] dandă sf vz dangă
14. [MDA2] dang i [At: CREANGĂ, P. 101 / V: (reg) ~a / E: fo] 1-2 (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de un clopot sau de lovitura unui obiect metalic Si: balang, bam, bang.
15. [MDA2] dangala sf vz danga1
16. [MDA2] dangă sf [At: COMAN, G. L. / V: ~ndă, ~nja / Pl: dăngi / E: nct] (Mun) 1 Afacere comună cu cineva. 2 (Pex) Treabă complicată și de durată. 3 Trăsătură de caracter negativă Si: nărav, viciu. 4 (Îe) A se da dandă A se apuca de băutură.
17. [MDA2] danjă sf vz dangă
18. [MDA2] dăng i vz dang
19. [MDA2] dănga vt [At: ZEITSCHRIFT, XVIII, 75 / Pzi: ~ghez / E: dang] 1 (Îvr; c.i. animale) A marca cu dangala Si: (reg) dăngălui. 2 (Pgn; c.i. oameni sau părți ale corpului) A înfiera.
20. [CADE] DANG! sau DANGA! interj. 1 Imită sunetul clopotului: într’o sară iar încep clopotele de vecernie:... danga! danga! (FURT.); pr.ext. despre ori-ce sunet metalic: cînd s’a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul (CRG.) [onom.].
21. [CADE] DĂNGA (-ghez), DĂNGĂLUI (-uesc) vb. tr. A face o dangă pe spinarea cailor sau vitelor.
22. [CADE] ❍ DÎNGĂ – DE LÎNGĂ: Du-te bade, ~ mine, Nu mă face de rușine (IK.-BRS.).
23. [DEX '98] DANG interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; bang. – Onomatopee.
24. [Șăineanu, ed. VI] dang! int. sgomotul plesnirii sau sunetul clopotului. ║ n. un dang înfiorat COȘBUC.
25. [Scriban] bang și dang, interj. care arată sunetu unuĭ clopot mare tras maĭ rar (tot așa și ung. kong-bong. V. și balang).
26. [Scriban] dang V. bang și dăngănesc.
27. [Scriban] díngă și dîngă (Trans. Ban.) prep. contrasă din de lîngă (de-îngă, dingă ca de in, din și dîn). V. pingă.
28. [DOOM 3] danga s. f., art. dangaua, g.-d. art. dangalei; pl. dangale
29. [DOOM 2] danga (rar) s. f., art. dangaua, g.-d. art. dangalei; pl. dangale, art. dangalele
30. [DOOM 3] dang interj.
31. [DER] danga (dangale), s. f. – Fier de însemnat vitele. Tc. danga (Șeineanu, II, 154), cf. alb. damka, bg. damga, sb. danga. – Der. dăngălui, vb. (a însemna vitele cu fierul).
32. [DER] dang interj. – Cuvînt care imită sunetul clopotului. Var. danga. Creație expresivă. – Der. dangăt, s. n. (dang, sunet de clopot); dăngăni, vb. (a răsuna, cf. mr. dinginescu „izbucnesc”, sl. tǫtĭnati „a suna”, mag. dongani „a răsuna”; dăndăni, vb. (a răsuna); dăngăneală, s. f. (sunet, dangăt); dondăni, vb. (a bombăni), cf. bombăni; dondăneală, s. f. (bombănit), cf. bombăneală.
33. [Onomastic] Dăng/a, -eni, -ești v. Dingă II 1.
34. [Onomastic] DINGĂ – DĂNGA – DÎNGA cf. subst. dang – dîng (sunet) și prep. dingă (lîngă) (DLR). I. 1. Dinga (Dm; Ștef; Isp VI; Bîr; Dinga, R. (Băl II); – pitar (Vel); – vornic (16 A II 171); – răzeș (Sd VII 304); – ard. (DR II 687). 2. Dingu, A. (Hris I 511). 3. Dingoaia f. (Vel). 4. Ding/an, mold. (17 A I 101, V 88, 327; Sur XXIV); -ani, -eni ss.; Dingeanii s. azi Dîngeni. II. 1. Dănga, Gh. (Băl I); Dăng/eni s. (Dm); -ești s. (Cat) azi Dîng/eni, -ești, ss. act. 2. Dînga b., mold.; -D. (A Gen I 61).
35. [Onomastic] Dîng/a, -eni, -ești v. Dingă II 2.
36. [DRAM 2021] dắngă, prep. comp. – De lângă: „Da' Iulișca, fosta lui drăguță, i-o făcut vrăjuri și l-o pus să se scoale noaptea dângă nevastă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 149). – Din de + lângă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL