Definiție și ce înseamnă Danciu

1. [MDA2] danciu sn vz danci

2. [CADE] DANCIU 1 npr. m. ¶ 2 F Poreclă dată Țiganului (în spec. copilului de Țigan), de la numele propriu, foarte răspîndit la aceaștia: într’o căsuță mică... ședea un cioroiu... cu muierea și cu cinci danci (RET.) [blg. Danče].

3. [Șăineanu, ed. VI] Danciu m. cumnatul lui Ioan Corvin de Huniad, ocupă scurt timp tronul Munteniei, alungând și ucigând pe Vlad Dracul: el însuș peri ucis de Vlad Țepeș (1455).

4. [Șăineanu, ed. VI] danciu m. 1. lăutar țigan (după numele ce-l poartă adesea): ia ascultați, dancilor... să-mi cântați o horă AL.; 2. (ironic) copil mai mare de țigan.

5. [DEX '09] DANCI, danci, s. m. (Pop.) Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”.

6. [MDA2] danci smi [At: CONTEMPORANUL, I, 491 / V: ~u, (reg) dănci, denci / E: rrm den ci „dă-mi ceva”] (Pop) 1 Copil de țigan Si: puradel. 2 Țigan lăutar.

7. [MDA2] dănci sm vz danci

8. [MDA2] denci sm vz danci

9. [CADE] DĂNCIUC sm. F dim. DANCIU. Poreclă dată copiilor de Țigani: o Țigăncuță sdrențeroasă și lihnită, cu un ~ aproape gol în brațe (CAR.).

10. [CADE] DENCIU = DANCIU.

11. [CADE] ȚIGAN sm. Individ din neamul Țiganilor (👉 P. IST.) pe care Românul îl ironizează în tot chipul și-l încarcă cu toate păcatele pe care și le poate imagina omul: e obraznic (obraznic ca ~ul), lăudăros și fudul (tot ~ul își laudă ciocanul 👉 CIOCAN2 I 1), hoț (~ul, pînă nu fură, nu se ține om), mincinos (minte ca ~ul), necredincios (și-a pierdut credința ca ~ul biserica, aluzie la biserica de caș, pe care și-ar fi clădit-o Țiganii 👉 CREDINȚĂ9), lipsit de cinste (bani au și ~ii, dar n’au cinste 👉 BAN17), prost și neîndemînatec (s’a înnecat ca ~ul la mal 👉 ÎNNECA II, 2), nu știe să prețuească ce e bun (ce știe ~ul ce e șofranul! 👉 ȘOFRAN1), cerșește, se milogește, se tocmește din cale afară, etc. etc.; 👉 și CÎRLAN I, 2, MOARTE2, NOROC2, SPÎNZURA I, 2; ca fizic, e „negru ca fundul ceaunului”, de unde și poreclele de „cioară”, „coțofană”, ce i se dau mai adesea, pe lîngă altele numeroase care fac aluzie la presupusa lui origine (👉 FARAON1, IGHIPTEAN), la numele ce adoptă de preferință (👉 STANCĂ2, DANCIU), la cîte o pățanie ce i se atribue, etc. etc.; după felul lor de viață, se deosebesc Țiganii „netoți” (👉 NETOT2), „de laie” sau „lăieși” (👉 LAIE1, LĂIAȘ), „de șatră” (👉 ȘATRĂ2) și „de vatră” (👉 VATRĂ2); după ocupațiune, Țiganii sînt fierari, lăcătuși, spoitori, cărămidari, salahori, lăutari, ursari, etc.; numeroase sînt superstițiile privitoare la Țigani: cînd te întîlnești cu un ~, îți merge bine (GOR.); să nu dai de pomană ouă la ~i, că-ți fură cioara puii (GOR.); ~ să nu botezi, că pe ceea lume te trage la iad (GOR.), etc. [vsl. ciganinǔ].

12. [DEX '98] DANCI, danci, s. m. Copil de țigan. – Din țig. den ci „dă-mi ceva”.

13. [Scriban] dancĭ m., pl. tot așa (d. numele Dan, dim. Dancĭu). Iron. Băĭat de Țigan. – Dim. dăncĭúc. V. puradeŭ.

14. [DOOM 3] danci (pop.) s. m., pl. danci, art. dancii

15. [DOOM 2] danci (pop.) s. m., pl. danci

16. [Onomastic] Danci, -u, -ul v. Dan III 4.

17. [Onomastic] Dănciu, -lea v. Dan V 4.

18. [Onomastic] Dănciu v. Dan IV 19.

19. [DRAM 2021] dánci, danci, (danciu), s.m. (reg.) 1. Copil de țigan. 2. Lăutar. ■ (onom.) Danci(u), nume de familie frecvent în zona Vișeu, Borșa, Săcel și Cernești. – Din țig. den ci „dă-mi ceva” (DEX, MDA); dim. de la n. pr. Dan (Constantinescu, 1963: 39).

20. [DRAM 2015] danci, danci, (danciu), s.m. – (reg.) 1. Copil de țigan. 2. Lăutar. ♦ (onom.) Danci, Danciu, nume de familie frecvent în zona Vișeu, Borșa, Săcel (Danci), respectiv Cernești (Danciu) (3.711, respectiv 1.765 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din țig. den ci „dă-mi ceva” (DEX, MDA); dim. de la n. pr. Dan (< ebr. Danihel „judecător-Domnul”) (Scriban; Constantinescu, 1963: 39).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro