Definiție și ce înseamnă Dâmbu

1. [Șăineanu, ed. VI] Dâmbu n. afluent al Teleajănului în jud. Prahova.

2. [DEX '09] DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

3. [MDA2] dâmb sn [At: (a. 1611) URICARIUL XVII, 194 / V: (îrg) ~mp, (reg) ~bă sf / Pl: ~uri / E: mg domb] 1 Formă de relief mai mică decât dealul Si: colină, colnic. 2 Ridicătură de pământ pe marginea unui șanț, a unei ape, a unei gropi etc. 3 (Reg) Semn de hotar (între două moșii). 4 (Reg; îf ~bă) Bătătură (în tălpi sau la mâini). 5 (Reg; îf ~bă) Umflătură de la acul albinei.

4. [MDA2] dâmbă sf vz dâmb

5. [MDA2] dâmp sn vz dâmb

6. [CADE] DÎMB (pl. -buri) sn. 🌐 Delușor, ridicătură de pămînt, rotundă, mai adesea de formă conică: mai suim un ~ și ieșim într’o poiană largă (VLAH.); de pe înălțimea unui ~ zării satul nostru (GN.) [ung. domb].

7. [CADE] DÎMBULEȚ (pl. -ete) sn. 🌐 dim. DÎMB: s’a oprit pe un ~, în marginea pădurii (LUNG.).

8. [DLRLC] DÎMB, dîmburi, s. n. Ridicătură de teren mai mică decît dealul; delușor, colină, colnic. Te-aștept mîne în zori! a răcnit el de departe, de pe un dîmb. SADOVEANU, N. F. 56. Pîrîul... ocolea pe sub niște dîmburi și pe sub niște locuri de pășune. GALACTION, O. I 293. Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb. CREANGĂ, A. 54. ♦ Ridicătură mică de pămînt (la un șanț, la o groapă etc.). Tăcuți, se așezară pe un dîmb moale, cu iarba mare, deasupra malului nalt, sub streșina ramurilor zăvoiului. SADOVEANU, O. IV 77. După ce culege florile vine la drum cu brațul încărcat, se așază pe dîmbul șanțului... le întocmește într-un buchet. IBRĂILEANU, A. 48.

9. [Șăineanu, ed. VI] dâmb n. deal mai mic și rotund de formă conică, purtând diferite numiri după mărimea și conformațiunea lui: culme, grind, gruiu, măgură, movilă, muncel, runc, etc. [Ung. DOMB].

10. [Scriban] dîmb n., pl. urĭ (ung. domb, dîmb). Înălțătură mult maĭ mică de cît dealu, chear de cîtiva metri. – Dim. -uléț, -ușór, pl. ețe, oare; în nord și -óc, pl. oace.

11. [DOOM 3] dâmb s. n., pl. dâmburi

12. [DOOM 2] dâmb s. n., pl. dâmburi

13. [DER] dîmb (dîmburi), s. n. – Deal, înălțime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban); cf. dubă, dumbravă. Pare cuvînt identic cu dîlm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminări cu gîlmă „protuberanță”. – Der. dîmbos, adj. (muntos); dîmbeț (var. dumbeț), s. n. (munte mic); dumbeț, s. m. (plantă, Teucrium chamaedrys). Cf. Pușcariu, Dacor., I, 231.

14. [DRAM 2021] dâmb, dâmburi, s.n. Deal. ■ (top.) Dâmba, deal în Săcel. ■ (onom.) Dâmb(u), Dâmban, Dâmboiu, nume de familie în jud. Maram. (Sec. XVI). – Din magh. domb „ridicătură, movilă” (Scriban, DEX, MDA).

15. [DRAM 2015] dâmb, dâmburi, (dâmboc), s.n. – Deal, colină: „Du-te ’ntoarce turma-ncoace, / De pă văi, de pe dâmboace” (Lenghel, 1985: 230). ♦ (top.) Dâmba, deal în Săcel. ♦ (onom.) Dâmb, Dâmbu, Dâmban, Dâmboiu, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș (DNF, 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din magh. domb „ridicătură, movilă” < sl. dabǔ (Scriban, Șăineanu, Cihac, Candrea, DEX, MDA).

16. [DRAM] dâmb, -uri, (dâmboc), s.n. – Deal, colină: „Du-te ’ntoarce turma-ncoace, / De pă văi, de pe dâmboace” (Lenghel 1985: 230). – Din magh. domb „deal”.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro