1. [MDA2] dădăcire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: dădăci] 1 Îngrijire a unui copil în calitate de dădacă Si: dădăcit1 (1). 2 (Rar) Dădăcit1 (2). 3 (Pex) Îndemnare. 4 (Pex) Sfătuire insistentă, până la plictiseală Si: dădăcit1 (4).
2. [DEX '09] DĂDĂCI, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.
3. [MDA2] dădăci vt [At: GHICA, S. 258 / Pzi: ~esc / E: dădacă] 1 A îngriji un copil în calitate de dădacă. 2 (Fam) A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil. 3 (Pex) A sfătui insistent, până la plictiseală. 4 (Pex) A îndemna.
4. [CADE] DĂDĂCI (-ăcesc) vb. tr. 1 A crește un copil (cu o dădacă): copiii crescuți și dădăciți de doici și guvernante (ISP.) ¶ 2 Ⓕ A conduce pe cineva ca pe un copil mic cu dădacă.
5. [DLRLC] DĂDĂCI, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A îngriji (în calitate de dădacă) un copil. Alături de părinții mei, în inima mea își are locul mama Sia... femeia de încredere care i-a dădăcit și crescut pe dînșii ca și pe mine. M. I. CARAGIALE, C. 73. 2. Fig. A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil; a îndruma, a conduce; (fig., ironic) a sfătui insistent, pînă la plictiseală. Uită-te mata pentru ce s-a întors. Ca să gogească și eu să stau și să-l dădăcesc! C. PETRESCU, O. P. II 48. Am cunoscut pe vestitul Kirkireu... care crescuse pe banul Manolache Băleanu și l-a dădăcit pînă la moarte. GHICA, S. 258.
6. [Șăineanu, ed. VI] dădăcì v. a crește un copil.
7. [Scriban] dădăcésc v. tr. (d. dădacă). Îngrijesc copiiĭ. V. intr. Trăĭesc ca dădacă.
8. [DOOM 3] dădăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcesc, 3 sg. dădăcește, imperf. 1 dădăceam; conj. prez. 1 sg. să dădăcesc, 3 să dădăcească
9. [DOOM 2] dădăci (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcesc, imperf. 3 sg. dădăcea; conj. prez. 3 să dădăcească
10. [Argou] dădăci, dădăcesc v. t. 1. a îngriji (pe cineva) ca pe un copil 2. a da (cuiva) sfaturi inutile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL