1. [MDA2] dabulă sf vz dabilă2
2. [DLRM] DABULĂ, dabule, s. f. (Reg.) Dabilă2.
3. [MDA2] dabilă2 sf [At: DM / V: (reg) ~bul~, doa~,[1] dob~[2] / Pl: ~le / E: mg debella] (Trs; Mol) 1 Persoană mare, grasă și leneșă, lipsită de inteligență. 2 Casă urâtă.
4. [MDA2] doabdilă sf vz dabilă2
5. [CADE] † DABILĂ (pl. -le) sf. 1 Trans. Schelet ¶ 2 Trans. Mîrțoagă, gloabă ¶ 3 Olten. (CIAUȘ.) Belea, năduf, necaz ¶ 4 ‡ Dare, dajde, bir: O poruncă merge după alaltă, Pentru angării, dabile, împlinele (BD.-DEL.) [ung. debella „momîie, mogîldeață”].
6. [DLRM] DABILĂ, dabile, s. f. (Reg.) Femeie grasă, leneșă și prostănacă. – Magh. debella.
7. [Șăineanu, ed. VI] dabilă f. 1. od. dare, impozit; 2. azi, mârțoagă. [Ung. DEBELLA; pentru raportul logic, cf. gloabă].
8. [Scriban] dábilă f., pl. e (ung. debella, femeĭe înaltă și slabă, cobilă. Cp. cu rablă și gloabă, „mîrțoagă” și „amendă”). Trans. (și dábălă) pl. ele. Schelet. Gloabă, mîrțoagă. Olt. Belea, necaz. Vechĭ. Bir (ca și gloabă).
9. [DOOM 3] dabilă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile
10. [DOOM 2] dabilă s. f., g.-d. art. dabilei; pl. dabile
11. [DRAM 2021] dábilă, dabile, (dial. dabdilă), s.f. (reg.) 1. Namilă, animal mare, greoi. 2. (fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (Bilțiu, 1999: 210). – Din magh. debella „femeie înaltă și slabă” (Scriban, Șăineanu, MDA).
12. [DRAM 2015] dabilă, dabile, (dabdilă), s.f. – (reg.) 1. Namilă, animal mare, greoi. 2. (fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu, 1999: 210). – Din magh. debella „femeie înaltă și slabă” (Scriban, Șăineanu, MDA).
13. [DRAM] dabilă, -e, (dabdilă). s.f. – Namilă, animal mare, greoi. (Fig.) Femeie mare, grasă: „Scapă-mă, Doamne, de dabila asta” (ref. la Fata Pădurii; Bilțiu 1999: 210). – Din dăbălăza „a se bosumfla” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL