1. [DEX '09] CVADRATURĂ s. f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au o diferență de longitudine de 90°. [Var.: cuadratură s. f.] – Din fr. quadrature.
2. [MDA2] cvadratură sf [At: LTR / V: cad~, cuad~ / Pl: ~ri / E: fr quadrature, it quadratura] 1 Construirea, cu rigla și cu compasul, a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. 2 (Îs) ~ra cercului Problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu a unui cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului. 3 (Fig; pex; îas) Problemă nesoluționabilă. 4 Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90°.
3. [DEX '98] CVADRATURĂ s. f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90°. [Var.: cuadratură s. f.] – Din fr. quadrature.
4. [DLRLC] CVADRATURĂ s. f. (Geom.) Operație de integrare definitivă a unei funcții. ◊ Expr. Cvadratura cercului = problema (încă nesoluționată) de a găsi un pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat.
5. [DLRM] CVADRATURĂ s. f. (Geom.) Operație de integrare definitivă a unei funcții. ♦ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problema imposibil de rezolvat.-Fr. quadrature.
6. [DN] CVADRATURĂ s.f. 1. (Mat.) Problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ♦ Calculul unei integrale, necesar uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă. ◊ Cvadratura cercului = a) problema (încă nesoluționată) a reducerii unui cerc la un pătrat echivalent; b) (fig.) problemă grea, imposibil de rezolvat. 2. (Astr.) Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pămînt au față de Soare o diferență de longitudine de 90°. [Var. cuadratură s.f. / cf. fr. quadrature, lat. quadratura].
7. [MDN '00] CVADRATURĂ s. f. 1. (mat.) problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ◊ calculul unei integrale definite necesar, uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă. ♦ ~a cercului = problema (nesoluționabilă) a construirii, cu rigla și compasul, a unui pătrat cu aria egală cu a unui cerc dat; (fig.) problemă imposibil de rezolvat. 2. (astr.) poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au o diferență de longitudine de 90°. ◊ (pl.) fazele primului și ultimului pătrar al Lunii. (< fr. quadrature)
8. [DEX '09] CUADRATURĂ s. f. v. cvadratură.
9. [MDA2] cadratură sf vz cvadratură
10. [MDA2] cuadratură sf vz cvadratură
11. [MDA2] patratură[1] sf vz cvadratură
12. [MDA2] pătrătură[1] sf vz cvadratură
13. [CADE] * CUADRATURĂ (pl. -turi) sf. 1 📐 Problemă care consistă în construirea unui pătrat cu aria mărginită de o curbă; Ⓕ: e cuadratura cercului, e o problemă cu neputință de rezolvat ¶ 2 🔧 Toate piesele care pun în mișcare arătătorii unui ceasornic ¶ 3 💫 Poziția a două astre ale căror raze vizuale sînt în unghiu drept [fr.].
14. [DN] CUADRATURĂ s.f. v. cvadratură.
15. [Șăineanu, ed. VI] cuadratură f. 1. reducere geometrică a unei figuri curbilinii la un pătrat echivalent în suprafață: cuadratura cercului, problemă insolubilă; 2. totalul bucăților cari pun în mișcare acele unui ceasornic.
16. [Scriban] *cadratúră și cua- f., pl. ĭ (lat. quadratura, d. quadratus, pătrat). Calitatea de a fi pătrat. Cadratura cerculuĭ, unirea unor ideĭ care se exclud una pe alta și care arată imposibilitatea unuĭ lucru, ca cum aĭ zice albeața negruluĭ. Mecanizm de ceasornic.
17. [DOOM 3] cvadratură (desp. cva-dra-) s. f., g.-d. art. cvadraturii
18. [DOOM 2] cvadratură (cva-dra-) s. f., g.-d. art. cvadraturii
19. [MDO] cvadratură
20. [DE] CUADRATÚRĂ (CVADRATÚRĂ) (< germ., lat.) s. f. 1. (MAT.) Problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ♦ Metodă de calcul a ariei unui domeniu mărginit de o curbă închisă plană cu ajutorul unei integrale. ◊ Cuadratura cercului = problema construirii, cu rigla și compasul, a unui pătrat cu arie egală cu a unui cerc dat. Cunoscută din antic., imposibilitatea rezolvării ei a fost demonstrată în sec. 19; fig. problemă insolubilă, irealizabilă. 2. (FIZ.) Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pămînt au o diferență de longitudine de 90°. V. conjuncție.
21. [CECC] Cvadratura cercului este o celebră problemă, pusă de învățații greci din antichitate, și anume: construirea, cu rigla și compasul, a unui pătrat avînd suprafața egală cu a unui cerc dat. În geometria euclidiană, această problemă nu se poate rezolva. Prin extensiune, expresia „cvadratura cercului” a ajuns să semnifice orice fel de problemă insolubilă, fără dezlegare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL