1. [DEX '09] CUTUMIAR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.
2. [MDA2] cutumiar, ~ă a [At: CURENTUL, 24 noiembrie 1930, ap. DA / P: ~mi-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr coutumier] 1 (Jur) Referitor la cutumă (1). 2 Care ține de cutumă (1). 3 Care provine dintr-o cutumă (1). 4 Specific cutumei (1). 5 Tradițional.
3. [DN] CUTUMIAR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradițional, consuetudinar. [Pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].
4. [MDN '00] CUTUMIAR, -Ă adj. referitor la cutumă; consuetudinar. ♦ drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau țări având putere de lege; obiceiul pământului. (< fr. coutumier)
5. [DOOM 3] cutumiar (desp. -mi-ar) adj. m., pl. cutumiari; f. cutumiară, pl. cutumiare
6. [DOOM 2] cutumiar (-mi-ar) adj. m., pl. cutumiari; f. cutumiară, pl. cutumiare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL