1. [DEX '09] CUTIUȚĂ, cutiuțe, s. f. Diminutiv al lui cutie (1). [Pr.: -ti-u-] – Cutie + suf. -uță.
2. [MDA2] cutiuță sf [At: NEGRUZZI, O. I, 208 / P: ~ti-u~ / Pl: ~țe / E: cutie + -uță] 1-2 (Șhp) Cutie (1) (mică) Si: cutioară (1-2).
3. [DLRLC] CUTIUȚĂ, cutiuțe, s. f. Diminutiv al lui cutie. (1). Scotea cîte un fir din frumoasele lui musteți și le punea într-o cutiuță. NEGRUZZI, S. I 280. Am o cutiuță, Și-n cutiuță o rățușcă (Luntrea). GOROVEI, C. 215. – Pronunțat: -ti-u-.
4. [DLRM] CUTIUȚĂ, cutiuțe, s. f. Diminutiv al lui cutie (1).
5. [CADE] CUTIOARĂ (pl. -re), CUTIUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. CUTIE.
6. [Scriban] cutioáră și -úță f., pl. e. Dim. d. cutie.
7. [DOOM 3] cutiuță (desp. -ti-u-) s. f., g.-d. art. cutiuței; pl. cutiuțe
8. [DOOM 2] cutiuță (-ti-u-) s. f., g.-d. art. cutiuței; pl. cutiuțe
9. [Argou] cutiuță, cutiuțe s. f. cap.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL