1. [MDA2] cuțitoi2 vt [At: PAMFILE, I. C. 119 / Pzi: ~iesc / E: cuțitoaie] (Pop; reg) A ciopli, a trage la cuțitoaie.
2. [MDA2] cuțitoi1 [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / Pl: ~oaie / E: cuțit + -oi] 1 sn Cuțit mare (arcuit la vârf) Si: cuțitoaie (6). 2 sn Cuțitoaie (1). 3 sm (Iht; csnp) Zvârlugă (Cobites taenie).
3. [CADE] CUȚITOI (-oesc) vb. tr. 🔧 A ciopli, a netezi, a rade cu cuțitoaia: luă cuțitoaia (și) începu a-și ~ osia (FLOR.).
4. [Șăineanu, ed. VI] cuțitoì v. a netezi cu cuțitoaia.
5. [DRAM 2021] cuțitói, cuțitoaie, s.n. Unealtă alcătuită dintr-o lamă și două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul. – Din cuțit + suf. -oi (MDA).
6. [DRAM 2015] cuțitoi, cuțitoaie, s.n. – Unealtă dintr-o lamă ascuțită, cu două mânere, folosită la netezit, îndreptat sau răzuit lemnul (Bilțiu, 2010). – Din cuțit (< lat. *cotitus) + suf. -oi (MDA).[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL