1. [DEX '09] CUȚITAR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.
2. [MDA2] cuțitar sm [At: LEX. MARS. 17 / V: ~țâtar / Pl: ~i / E: cuțit + -ar] 1-4 Persoană care face, repară, ascute etc. sau vinde cuțite. 5 Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei dispute. 6 Hoț care amenință cu cuțitul.
3. [CADE] CUȚITAR sm. ⊕ Cel ce face, vinde sau ascute cuțite, bricege, foarfeci, etc.
4. [DLRLC] CUȚITAR, cuțitari, s. m. (Familiar) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul certei sau încăierării.
5. [DLRM] CUȚITAR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite și alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări. – Din cuțit + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] cuțitar m. cel ce face sau vinde cuțite, bricege, foarfeci.
7. [Scriban] cuțitár m. (d. cuțit). Fabricant saŭ vînzător de cuțite, de foarfece ș. a. Asasin cu cuțitu (ca lat. sicarius, d. sica, cuțit).
8. [MDA2] cuțâtar sn vz cuțitar
9. [DOOM 3] cuțitar s. m., pl. cuțitari
10. [DOOM 2] cuțitar s. m., pl. cuțitari
11. [Argou] cuțitar, cuțitari s. m. 1. persoană îndemânatică în folosirea cuțitului ca armă. 2. persoană care umblă înarmată cu cuțit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL