1. [DEX '09] CUSUT s. n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ♦ (Reg.; concr.) Cusătură (2). ♦ Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. ◊ Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. – V. coase.
2. [MDA2] cusut2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 28 / Pl: ~uți, ~e / E: coase] 1 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Fixat cu un fir de ață cu ajutorul acului. 2 (Îlav) ~ cu ață albă Cu falsitate vizibilă. 3 Brodat. 4 (Reg) Fixat în cuie. 5 (Reg) Foarte răcit.
3. [MDA2] cusut1 sn [At: CREANGĂ, A. 62 / V: (reg) cos~ / Pl: ~uri / E: coase] 1 Fixare a părților unui articol vestimentar sau a unui petic, a unui nasture etc, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac Si: coasere (1), cusătură (1). 2 Operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele Si: coasere (2), cusătură (6). 3 (Reg; ccr) Cusătură (6). 4-5 (Pan) Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. 6 (Îs) Mașină de ~ Mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, a încălțămintei etc.
4. [CADE] CUSUT I. adj. p. COASE ¶ ¶ C. NECUSUT. II. sbst. Faptul de a coase, coasere: ~ul rufelor; mașină de ~.
5. [DLRLC] CUSUT s. n. Acțiunea de a coase. Cînd m-a văzut... intrînd, a încetat cusutul. IBRĂILEANU, A. 108. Un teanc de sumane croite... aștepta cusutul. CREANGĂ, A. 62. ♦ (Concretizat) Cusătură. Să te-ajungă, mîndro, ajungă, Să te-ajungă un dor ș-un drag, Să-mi ieși cu cusutu-n prag. BIBICESCU, P. P. 51.
6. [DLRM] CUSUT s. n. Acțiunea de a coase. ♦ (Reg., concr.) Cusătură.
7. [Șăineanu, ed. VI] cusut n. lucrarea de a coase: ață de cusut.
8. [Scriban] cusút n., pl. urĭ. Acțiunea saŭ meseria de a coase obișnuit: am perdut o oră cu cusutu. – Mașina de cusut a fost inventată la 4 April 1830 de Francezu Bartolomeŭ Thimonnier, născut la 1793 în Abresle (Francia). Cusutoriĭ și cusutoresele care au văzut primele mașinĭ de cusut le-aŭ distrus cu topoarele. Thimonnier muri sărac la 1857, ĭar după doĭ anĭ Americanu Howe perfecționă mașina și se îmbogăți.[1]
9. [DEX '09] COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A uni (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Lat. pop. cosere (= consuere).
10. [MDA2] coase [At: ANON. CAR. / Pzi: cos / E: ml cosere (consuere)] 1 vt(a) A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu un ac. 2 vt A confecționa o haină. 3 vt A broda. 4 vt (Înv; îe) A ~ mâneca Joc de copii în care prin viclenie, se prinde mâneca unuia în ușă, apoi cel prins e stropit cu apă. 5 vt (Înv; îe) A ~ petic de petic A fi zgârcit. 6 vi (Îvp; îe) A ~ la oboroace A sforăi în somn. 7 vt (D. cărți, caiete) A fixa cu ață sau sfoară filele. 8 vt A împreuna cu catgut marginile unei plăgi. 9 vt (Mol; Buc) A bate cuie. 10 vt (Îrg) A ~ cu (sau în) cuie A asambla scânduri, bătându-le în cuie. 11 vt (Reg; d. uși) A căptuși cu scânduri. 12 vt (Înv) A pune la loc un trunchi dezlegat din plută, întărindu-l. 13 vt (Fig) A străpunge. 14 vt (Îvr; îe) A ~ cu ochii A privi cu atenție. 15 vt (Înv; îe) A ~ din tunuri (sau cu tunurile) A bombarda. 16 vr (Îvp) A îngheța.
11. [MDA2] cosut sn vz cusut1
12. [CADE] COASE (cos) vb. tr. 1 A prinde cu ață, cu mătase, etc. petrecută prin ac: cînd eram la mama, și eu știam să cos. că mama împungea și eu trăgeam acul (PANN) ¶ 2 A broda: ~ flori; ~ la gherghef [lat. vulg. consuĕre].
13. [DEX '98] COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgârcit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Din lat. pop. cosere (= consuere).
14. [DLRLC] COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui ac. Cos un nasture la haină. ▭ Și cînd are ac și ață, coasă-ai dracului cojocul. COȘBUC, P. II 130. Măndița să deie seamă, Ea nu i-a cusut năframă. ȘEZ. I 47. (Poetic) Floricica, plecată subt lumina lămpii, pe o catifea vișinie, își cosea pe dînsa gîndurile cu fire de aur. HOGAȘ, M. N. 48. ◊ Expr. A coase petic de (sau la) petic = a fi strîngător, zgîrcit. Cusut cu ață albă v. ață. 2. A broda. Petrea... au găsit-o cosind la gherghef... SBIERA, P. 23. Și să vezi cum coasă la gherghef, să te minunezi. ALECSANDRI, T. I 45. 3. A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi. 4. A fixa. Oamenii s-au grăbit să coase în cuie capacul sicriului. SADOVEANU, B. 272. 5. Fig. A cerceta în mod amănunțit, a scruta. Cînd îs mulți, ei te bagă mai puțin în samă... dar cînd îs puțini, împung și te coasă cu ochii. SADOVEANU, B. 150. – Prez. ind. pers. 3 pl.: cos și coasă.
15. [DLRM] COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde părțile unei haine, un petic, un nasture etc., trecînd un fir de ață prin stofă cu ajutorul unui ac. ♦ Expr. A coase petic de petic = a fi strîngător, zgîrcit. (Rar) A coase cu ochii (sau cu privirea etc.) = a urmări, a cerceta în mod amănunțit. 2. A broda. 3. (Med.) A împreuna (cu un fir de mătase sau de intestin preparat anume și cu un ac special) marginile unei plăgi. – Lat. cosere (= consuere).
16. [Șăineanu, ed. VI] coase v. a prinde sau a legă cu un fir petrecut printr’un ac: a coase la gherghef (cu flori), a broda. [Lat. vulg. COSERE = clasic CONSUERE].
17. [Scriban] cos, cusút, a coáse v, tr. (lat. cónsuo, -súere, pop. coso, cósere, d. con-, la un loc, și súere, a coase; it. cucire, Neapole kósere, pv. sp. pg. coser, fr. coudre. – Cos, coșĭ, coase; eĭ coase; să coasă. V. sulă, sutură). Unesc (bucățĭ de pînză, de pele) pin ajutoru aculuĭ cu ață saŭ al suleĭ. A coase la gherghef, a broda la gherghef.
18. [DOOM 3] cusut s. n.
19. [DOOM 2] cusut s. n.
20. [DOOM 3] coase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 2 sg. coși, 3 sg. coase, imperf. 1 coseam, perf. s. 1 sg. cusui, m.m.c.p. 1 pl. cususerăm; conj. prez. 1 sg. să cos, 3 să coasă; ger. cosând; part. cusut
21. [DOOM 2] coase (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 1 pl. coasem, imperf. 3 sg. cosea, perf. s. 1 sg. cusui, 1 pl. cusurăm; conj. prez. 3 să coasă; ger. cosând; part. cusut
22. [MDO] coase (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cos, 1 pl. coasem, imperf. coseam, conj. coasă)
23. [MDO] cos (v. coase)
24. [IVO-III] cos, coase 3, coasem 1 pl., coasă 3 conj., coseam 1 imp.
25. [DER] coase (cos, cusut), vb. – 1. A fixa, a prinde părțile unei haine sau un nasture, cu ajutorul unui ac cu ață. – 2. A însăila. – 3. A broda. – 4. A înfige, a bate cuie. – 5. A înțepa. – Mr. cos, coasire, megl., istr. cos. Lat. pop. cosĕre, în locul clasicului consuĕre (Diez, Gramm., I, 33; Pușcariu 405; Candrea-Dens., 381; REW 2174; DAR); cf. vegl. koser, it. cucire (engad. kuzir), prov. cozer, fr. coudre, cat. cosir, sp., port. coser. – Der. cusut, s. n. (acțiunea de a coase); cusătură (var. mr. cusutură), s. f. (cusut), care ar putea fi un reprezentant direct al lat. *consutūra (Pușcariu 460; DAR), cf. calabr. cusitura, fr. couture, sp., cat., port. costura; cusător, s. m. (ucenic de croitor); cusătoare (var. cusătoreasă), s. f. (croitoreasă, lenjereasă; legătoreasă; mașină de legat cărți); cusătoriță, s. f. (croitoreasă); cusătorie, s. f. (croitorie; atelier de croitorie); descoase, vb. (a desface din cusături); cosoi, s. n. (Trans., legătură, fașă).
26. [Argou] cusut cu ață albă expr. neconvingător, vizibil fals.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL