1. [MDA2] curuț sm [At: NECULCE, ap. TDRG / V: cruț / Pl: ~i / E: mg kuruc] (Îrg) 1 Ostaș răsculat din oastea lui Gheorghe Doja. 2 (Pex) Rebel revoltat contra stăpânirii maghiare Cf lobonț.
2. [DEX '09] CURUT, curuți, s. m. 1. Nume dat țăranilor români și maghiari participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.[1]
3. [MDA2] cruț sm vz curuț
4. [DEX '98] CURUȚI s. m. pl. 1. Nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514. 2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. – Din magh. kuruc.[1]
5. [DOOM 3] !curuț s. m., pl. curuți
6. [DOOM 2] curut s. m., pl. curuți
7. [DER] curuț (curuți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.
8. [DAR] curuț, curuți, s.m. (înv.) țăranii conduși de Doja în luptele împotriva turcilor și nobililor; rebel, insurgent, revolutionar, lobonț.
9. [DRAM 2021] curúț, curuți, s.m. (arh.) 1. Nume dat țăranilor români și maghiari din Trans., participanți la răscoala antihabsburgică din 1514. 2. Răsculat, insurgent. – Din magh. kuruc (< germ. Kreuz[fahrer] „cruciat”) (DER, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL