1. [MDA2] curmăni vt [At: VÎRCOL, V. / Pzi: ~nesc / E: curmăn > curm1 + ~an, cf ucr курман] (Reg) 1 A curma1 (1). 2 (D. sfoară, curea etc.) A lăsa o urmă în piele, acolo unde a fost legată sau ținută.
2. [DAR] curmăni, curmănesc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL