1. [DEX '09] CURIER, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2,3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.
2. [MDA2] curier, ~ă [At: LB / P: ~ri-er / V: (înv) curueriu, ~iir / Pl: ~i, ~e / E: fr courier, ger Kurier] 1 smf Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. 2 smf (Spc) Factor poștal. 3 smf Ștafetă. 4 sn (înv) Corespondență care se trimite sau se primește o dată Si: poștă. 5 sn Rubrică (într-o publicație periodică) cu caracter informativ.
3. [CADE] * CURIER sm. 1 ✉️ Cel ce duce depeșile sau scrisorile, factor, poștaș: n’a sosit încă ~ul? (ALECS.) ¶ 2 ✉️ Totalul scrisorilor care se trimit sau se primesc dintr’odată ¶ 3 Cel însărcinat de guvern, de un suveran, să ducă în grabă anumite scrisori confidențiale la destinațiune, olăcar, stafetă (🖼 1708): aștept din ceas în ceas să pice ~ul rusesc de la Țarigrad (I.-GH.) ¶ 4 Dare de seamă: ~ul modei; ~ul teatrelor ¶ 5 Nume pe care l-au adoptat unele jurnale sau reviste: Curierul de ambe sexe [fr. courrier].
4. [DEX '98] CURIER, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2) s. n., (3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.
5. [DLRM] CURIER, (1) curieri, s. m., (2) curiere, s. n. 1. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată ; poștă. 3. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Fr. courrier.
6. [DN] CURIER, -Ă s.m. și f. 1. Factor poștal; cel care transportă corespondența, mesajele unei instituții. ◊ Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică. ♦ Ștafetă. 2. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ♦ Scrisorile expediate sau cele care sosesc undeva. ♦ Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. [Pron. -ri-er. / < fr. courrier, cf. it. corriere, germ. Kurier].
7. [MDN '00] CURIER, -Ă I. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal. ◊ ștafetă. II. s. n. 1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ◊ scrisorile expediate sau primite deodată. 2. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat. 3. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. (< fr. courrier)
8. [Șăineanu, ed. VI] curier m. 1. cel ce duce depeșile; 2. totalitatea scrisorilor trimise sau primite cu acelaș curier.
9. [Scriban] *curiér m. (fr. courrier, d. it. corriere, d. córrere, a alerga). Cel care duce (împarte) scrisorĭ, telegrame ș. a. (numit și factor, poștalion, poștar și plicar). S. n., pl. e. Totalitatea scrisorilor sosite odată.
10. [MDA2] corier sm vz curier
11. [MDA2] curiir sm vz curier
12. [MDA2] curir sm vz curier
13. [MDA2] curuer sm vz curier
14. [MDA2] curuieriu sm vz curier
15. [DOOM 3] curier1 (persoană) (desp. -ri-er) s. m., pl. curieri
16. [DOOM 3] curier2 (poștă; publicație; rubrică) (desp. -ri-er) s. n., (publicații; rubrici) pl. curiere
17. [DOOM 2] curier1 (persoană) (-ri-er) s. m., pl. curieri
18. [DOOM 2] curier2 (poștă, publicație, rubrică) (-ri-er) s. n., (publicații, rubrici) pl. curiere
19. [IVO-III] curier.
20. [DE] CURIER DE AMBE SEXE, prima revistă literară din Țara Românească, supliment al ziarului „Curierul românesc”. A apărut la București, bilunar, între 1837 și 1847, sub conducerea lui I. Heliade Rădulescu.
21. [DE] CURIERUL JUDICIAR, publicație juridică săptămînală. Apărută în România între anii 1892 și 1948.
22. [DE] CURIERUL ROMÂNESC, gazetă politică, comercială și literară. A apărut la București, cu intermitențe și cu o periodicitate variabilă, între 1829 și 1859. Editată de I. Heliade Rădulescu. Primul periodic în lb. română apărut în Țara Românească.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL