1. [MDA2] curgan sn [At: DA / V: ~rhan / Pl: ~e / E: rs кургань] (Reg) Movilă mare de pământ (negru).
2. [Scriban] curgán, V. gorgan.
3. [DEX '09] GORGAN, gorgane, s. n. Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi. – Cf. rus. kurgan.
4. [MDA2] curhan sn vz curgan
5. [MDA2] gorgan2 sn [At: CUV. D. BĂTR. I, 250 / Pl: ~e / E: rs корган] 1 (Reg) Ridicătură de pământ pietros în formă de căpiță Si: (reg) dâlmă, gâlmă, măgură, movilă. 2 (Spc) Movilă înălțată deasupra unui mormânt străvechi.
6. [CADE] GORGAN (pl. -ne) sn. 🌐 Movilă, măgură în forma unei căpițe, din care se află în număr foarte mare în toată România și în Peninsula balcanică și care se crede că ar fi morminte străvechi: ~e rotunde, depărtate unele de altele, se înșiră ca niște străji (VLAH.); pe dealuri și ~e ținerea vitelor este mult mai ușoară (RET.) [comp. turc. kurgan].
7. [DLRLC] GORGAN, gorgane, s. n. Ridicătură de pămînt în formă de căpiță; movilă. Conacul Hagiu... era așezat între salcîmi rari, bătrîni, pe un gorgan revărsat, la marginea pustiei de la Dropii. SADOVEANU, M. C. 20. ♦ Movilă în care se crede că ar fi un mormînt străvechi; tumulus. Gropnițele civilizaților coloniști ai Miletului s-au amestecat mtre gorganele mai vechi ale Sciților. SADOVEANU, O. L. 8. Deodată mi-au apărut în largul pustiei gorganele străvechi, în care cei dintăi rătăcitori ai acestei lumi izolate și-au astrucat osemintele. id. O. A. II 212. – Variantă: curgan (SADOVEANU, N. P. 287) s. n.
8. [Șăineanu, ed. VI] gorgan n. 1. movilă mare dela 25-30 m., cele mai multe morminte străvechi: Dacia e semănată în toată întinderea ei de gorgane; 2. Tr. groapă. [Rus. GURGANŬ (din tatarul kurgan, tumulus) = pers. KUR HANÈ, locuință funebră].
9. [Scriban] 1) gorgán n., pl. e (turc. kurgan, „cetățuĭe”, cum. tăt. „movilă”, de unde și rus. kurgán, rut. pol. kurhan, movilă, ung. korhány, pămînt vegetal. V. corhană). Munt. (La N. Dens. 600, și’n Mold. sud). Mare movilă de pămînt (înaltă de 20-30 de metri) rîdicată de barbarĭ ca monument pentru șefiĭ lor morțĭ. (În România se văd și azĭ multe gorgane). V. popină.
10. [Scriban] 2) gorgán adj. V. gordean.
11. [DOOM 3] gorgan s. n., pl. gorgane
12. [DOOM 2] gorgan s. n., pl. gorgane
13. [DER] gorgan (gorgane), s. n. – 1. Movilă înălțată deasupra unui mormînt străvechi. – 2. Movilă. Cuvînt oriental, provenind din per. gorkhînah „monument funerar” (Miklosich, Fremdw., 103), intrat în rom. prin tc. kurgan (Șeineanu, II, 191; Iordan, BF, I, 130; Bogrea, Dacor., III, 460), sau prin sl. (rus. korgan, Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 282; DAR, cf. rut., pol. kurhan).
14. [DE] GORGÁN (< rus.) s. n. (GEOMORF.) Movilă antropogenă. ♦ Denumire dată movilelor funerare (tumuli sau kurgane), precum și ridicăturilor (măguri) de pământ în care a fost descoperite vestigii de așezări datând din preistorie.
15. [DE] GORGᾹN, oraș în N Iranului; 139,4 mii loc. (1986). Legat printr-o c. f. cu portul Bandar-e Torkeman la M. Caspică. Prelucr. tutunului, orezului, măslinelor și bumbacului. Meșteșuguri (covoare). Până în 1930 s-a numit Asterābad.
16. [DAR] curgan, curgane, s.n. (înv.) movilă străveche; gorgan.
17. [DAR] gorgan, gorgane, s.n. (reg.) 1. movilă mare (în câmpia Dunării). 2. groapă.
18. [DRAM 2021] gorgán, -ă, gorgani, -e, adj., s.n. 1. (adj.) Boțit, dâmbos: „Mămăligă gorgană” (Papahagi, 1925). 2. (s.n.) Movilă. 3. Groapă. ■ (top.) Gorgana, teren accidentat în loc. Dealul Mare; Gorgana Pițului, fânațe în Vima Mică; Gorgan, groapă, teren cu ponoară în Vima Mare; Gorgănile, loc gropos în Vima Mare (Vișovan, 2008). ■ (onom.) Gorgan, nume de familie în jud. Maram. (Sec. XVI). – Din rus. kurgan (DA, DEX, MDA).
19. [DRAM 2015] gorgan, -ă, adj., s.n. – 1. (adj.) Boțit, crescut, dâmbos: „Mămăligă gorgană” (Papahagi, 1925; Ieud). 2. (s.n.) Movilă. 3. Groapă. ♦ (top.) Gorgana, teren accidentat în loc. Dealul Mare; Gorgana Pițului, fânațe în Vima Mică; Gorgan, groapă, teren cu ponoară în Vima Mare; Gorgănile, loc gropos în Vima Mare (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Gorgan, nume de familie (152 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din rus. kurgan < pers. kur hane „locuință funebră” (Scriban, Hasdeu, DA, DEX, MDA).
20. [DRAM] gorgan, -ă, adj. – Boțit, crescut, dâmbos: „Mămăligă gorgană” (Papahagi 1925; Ieud). – Din gorgan „movilă” (< rus. kurgan, cf. ucr. kurhan).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL