1. [DEX '09] CURĂȚITORIE s. f. v. curățătorie.
2. [MDA2] curățitorie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: curăți] 1-2 Curățătorie (1-2).
3. [DEX '09] CURĂȚĂTORIE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitorie s. f.] – Curățat + suf. -orie.
4. [MDA2] curățătorie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: curățat1 + -orie] 1 Loc în care se curăță (1) (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic din țesături Si: spălătorie chimică. 2 Atelier unde se efectuează curățarea (3) pieselor turnate.
5. [DCR2] curățătorie-boiangerie s. f. Atelier în care se curăță și se vopsesc diferite obiecte ◊ „La Drăgănești (Olt) se va da în folosință o baie populară amplasată într-o clădire în care va mai funcționa și o secție de curățătorie-boiangerie și covoare.” R.l. 11 VIII 77 p. 5 (din curățătorie + boiangerie)
6. [DCR2] spălătorie-curățătorie s. f. Unitate comercială unde se spală și se curăță hainele ◊ „Vizităm pe platforma Militari cea mai mare unitate de spălătorie-curățătorie din țară.” R.l. 20 II 75 p. 1; v. și dulciuri-răcoritoare (1974) (din spălătorie + curățătorie)
7. [DOOM 3] curățătorie s. f., art. curățătoria, g.-d. art. curățătoriei; pl. curățătorii, art. curățătoriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] curățătorie s. f., art. curățătoria, g.-d. art. curățătoriei; pl. curățătorii, art. curățătoriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL