Definiție și ce înseamnă cuplet

1. [DEX '09] CUPLET, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric, inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.

2. [MDA2] cuplet sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: fr couplet] 1 Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric, inspirat din actualitate, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. 2 Cântec intercalat între scenele unui vodevil. 3 Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 4 Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 5-6 Strofă a unui cântec (sau a unei poezii) terminată printr-un refren.

3. [CADE] * CUPLET (pl. -ete) sn. ✒️ Strofă dintr’un cîntec: ne înveselea cu spirituoasele ~e ce adăoga ... la cîntecele de modă (I.-GH.) [fr.].

4. [DEX '98] CUPLET, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.

5. [DLRLC] CUPLET, cuplete, s. n. Cîntec (sau poezie) cu conținut satiric, inspirat din actualitățile zilei și cuprinzînd mai multe strofe cu același refren. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? EMINESCU, O. I 137. Era un cîntec pe care-l cînta... cu un glas atît de dulce!... Mai vîrtos cupletul acela ce mi-l adresa mie. NEGRUZZI, S. III 439. ♦ Strofă a unui cîntec sau a unei poezii. Cei strînși în jurul trubadurilor... reiau în cor, cuplet cu cuplet, cîntecul nou al anotimpului. ANGHEL, PR. 190.

6. [DLRM] CUPLET, cuplete, s. n. Cîntec sau poezie cu conținut satiric, inspirat din actualitățile zilei și cuprinzînd mai multe strofe cu același refren. ♦ Strofă a unui cîntec sau a unei poezii. – Fr. couplet.

7. [DN] CUPLET s.n. Cîntec sau poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ♦ Strofă a unui cîntec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [Pl. -te, -turi / < fr. couplet].

8. [MDN '00] CUPLET s. n. 1. piesă muzicală vocală cu conținut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeași melodie. 2. poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ◊ strofă a unui cântec, a unei poezii. 3. secțiune intercalată între refrenele unui rondo. ◊ cântec intercalat între scenele unui vodevil. (< fr. couplet)

9. [Șăineanu, ed. VI] cuplet n. strofă ce face parte dintr’un cântec.

10. [Scriban] *cuplét n., pl. e (fr. couplet, d. couple, păreche, d. lat. cópula, cópulă. V. adept). Complect (pe la 1860). Strofă.

11. [DCR2] cuplet-pamflet s. n. Cuplet conținând un pamflet ◊ „Acestei tradiții îi sunt proprii caracterul deschis, incisiv al satirei, demascând racile și năravuri de odinioară, alternarea feeriei cu sarea unui cuplet-pamflet.” Sc. 31 VII 66 p. 4 (din cuplet + pamflet)

12. [DOOM 3] cuplet (desp. cu-plet) s. n., pl. cuplete

13. [DOOM 2] cuplet (cu-plet) s. n., pl. cuplete

14. [DER] cuplet (cuplete), s. n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s. n. (bordel), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s. m. (cîntăreț).

15. [DTM] cuplet (fr., it., engl., germ. Couplet) I. 1. În forma de rondo*, secțiunile, distincte tematic și tonal, intercalate între expunerile repetate ale refrenului*. 2. Secțiunea întâi în forma de lied* strofică, de tip ABC (denumită și c.-refren), utilizată în muzica corală*, de cameră*, ușoară*. II. În teatrul muzical (operetă*, revistă*, vodevil*), denumire dată unor piese vocale cu conținut satiric.

16. [MDTL] CUPLET (< fr. couplet, din couple < lat. copula, legătură) Poezie cu caracter satiric, de obicei cîntată pe aceeași melodie, în toate strofele. Cupletul este folosit îndeosebi în spectacolele revuistice. În comediile lui V. Alecsandri se întîlnesc, adesea, cuplete deosebit de hazlii și cu efecte satirice. Ex. Acest curcan bătrîn în țară e vestit, Din el al meu stăpîn își trage bun venit. Curcan plin de noroc, El, ca nealți curcani, Scăpînd de orice foc... A fript mulți gogomani. (V. ALECSANDRI, Chirița în provincie)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro